Etichete

, , , , ,

Am o problemă, cum pot continua totuși alăptarea?

Un sondaj despre cauzele ratei scăzute a alăptarii în România și sfaturi pentru a depăși cele mai frecvente dificultăți, care duc la întreruperea alăptării înainte de 6 luni, realizat de Asociatia Alapteaza! Timisoara.

I. Introducere

Cu toate că Organizația Mondială a Sănătatii (OMS) recomandă alaptarea exclusivă a bebelușilor până în jurul vârstei de 6 luni, în România doar 12,6% dintre copii sunt alăptaţi exclusiv în primele luni de viaţă. Astfel, conform studiului realizat de Institutul pentru Ocrotirea Mamei şi Copilului (IOMC), în parteneriat cu Ministerul Sănătăţii şi UNICEF, în ceea ce privește rata alăptării, România se află pe un loc codaş la nivel european, la polul opus aflându-se tările nordice cu o rată de peste 90%.

În scopul de a ajuta cât mai multe mame să alăpteze cu succes, Asociația Alăptează Timișoara a realizat în luna mai 2015 un sondaj, în care a invitat mamele care nu au reușit să alăpteze sau au alăptat mai puțin de 6 luni să răspundă la câteva întrebări, pentru a identifica cele mai frecvente motive care contribuie la această rată scăzută a alăptării în România. Pe baza datelor obținute din acest sondaj, la care au răspuns peste 750 de mămici din toată țara, Asociația dorește să își îmbunătățească strategia de ajutor de la mamă la mamă. În același timp, doreșțe să pună la dispoziție prin acest articol informații cât mai utile și accesibile pentru problemele specifice întâlnite de proaspetele mămici, încercând să ofere informare și suport acolo unde ele lipsesc. Astfel, cu ajutorul experiențelor pe care le-au trăit alte mămici, sperăm ca acest articol să prevină și sa susțină viitoare și proaspete mame, fără a lua forma unui reproș față cele care nu au avut susținerea necesară pentru a depăși piedicile întâlnite în calea alăptării, pentru că toate mamele își iubesc copilașii, indiferent de modul de hrănire!

Din păcate, trăim într-o societate în care hrănirea cu lapte praf a devenit norma, iar cauza principală a încetării timpurii a alăptării o reprezintă lipsa informațiilor și a suportului adecvat. Adeseori personalul din maternități nu oferă sprijinul necesar sau miturile despre alăptare și experiența limitată în ceea ce privește alăptarea a persoanelor din anturajul lor pun piedici în calea mamelor la început de drum. În același timp, suplimentarea cu lapte praf este recomandată cu prea mare ușurință, iar companiile producătoare de formulă au strategii de marketing tot mai sofisticate. De aceea, proaspetele mămici – deși își doresc din toată inima să alăpteze – sunt descurajate atunci când întâmpină dificultăți și, fără sprijinul necesar, din grijă pentru bebelușul lor, se văd forțate să renunțe la acest prețios dar pe care i l-ar putea oferi (clic pe poza pentru a o mări).

poza articol 1

II. Sfaturi pentru a depăși cele mai frecvente dificultăți care duc la întreruperea alăptării înainte de 6 luni

Mai jos vom analiza motivele enumerate pentru întreruperea alăptării și vom încerca să oferim câteva sfaturi și informații suplimentare celor aflate în situații asemănătoare. De multe ori din păcate, motivele pentru renunțarea la alăptare reprezintă doar obstacole care, cu ajutorul potrivit, ar fi putut fi depășite, se bazează pe informațiile învechite deținute de cadrele medicale sau își au originea în miturile adânc înrădăcinate în societatea actuală.

Cele mai des întâlnite motive pentru care mamele renunță la alăptare

poza artico 2

II.1. Dificultăți legate de sâni, de atașarea bebelușului la sân sau de refuzul sânului

Peste 40% dintre mame au enumerat printre problemele întâlnite dificultăți legate de sâni (canale înfundate, mastita, furia laptelui, mameloane plate) sau ale atașării bebelușului la sân (bebelușul nu a vrut să sugă).

  • Am avut canalele înfundate

Canalul galactofor blocat este una din cele mai frecvente afecțiuni întâlnite pe parcursul alăptării. Apariția unui canal înfundat se datorează de cele mai multe ori unei atașări deficitare a bebelușului la sân, acesta neputând goli corespunzător părți ale sânului. Apariția unui canal blocat nu reprezintă o contraindicație pentru alăptarea bebelușului la sânul respectiv, chiar din contră, bebelușul, odată atașat corect, este mai eficient decât orice pompa de sân. Este important ca mama să aplice cât mai repede tratamentul recomandat, pentru a evita eventuale complicații; detalii la punctul 3, în acest articol și aici.

În cazul în care o mamă experimentează des această problemă recomandăm o evaluare a situației de către un consultant în alăptare, pentru a verifica atașarea bebelușului și prezența unui eventual fren lingual/labial restrictiv. Puteți citi despre factorii de risc care duc la apariția frecventă a canalelor înfundate aici.

Ideea că după naștere, odată cu inițierea alăptării, canalele trebuie mai întâi desfundate, este un mit, iar intervenția asistentelor „pentru desfundarea canalelor” (de obicei un muls destul de neplăcut), poate face mai mult rău. La naștere, în sânul mamei este prezent colostrul, care apoi după 30-40 ore este înlocuit de laptele matur, iar bebelușul atașat corect este capabil să extragă laptele fără intervenție exterioară. Importantă este alăptarea frecventă, la cerere, a nou-născutului (detalii la punctul 2) și o atașare cât mai bună. Despre atașare corectă puteți citi la punctul 1, punctul 10 și puteți viziona instrucțiuni aici.

  • Am făcut furia laptelui/mastita/abces și am fost nevoita sa întrerup

La fel ca și în cazul canalelor înfundate, afecțiunile de mai sus, deși cauzează mamei un grad ridicat de disconfort, nu implică întreruperea alăptării, însă necesită tratamente potrivite.

Furia laptelui (angorjarea sânilor la câteva zile după naștere), poate fi evitată prin alăptarea la cerere din prima clipă a bebelușului (inclusiv noaptea) și urmărirea unei atașări corecte. Despre atașare corectă puteți citi la punctul 1, punctul 10 și puteți viziona instrucțiuni aici. Dacă totuși se produce angorjarea, mama poate încerca să extragă manual puțin lapte pentru a ușura atașarea bebelușului la sânul umflat și sa aplice tehnica drenajului limfatic/a presiunii inverse.

Mastita reprezintă o complicație a canalelor blocate, cu simptome asemănătoare gripei, care de asemenea nu necesită întreruperea alăptării. Nici în cazul febrei asociate mastitei, nici în cazul unui eventual tratament cu un antiinflamator sau antibiotic compatibil nu este necesară o pauză de alăptare. Este însă importantă eliminarea cauzei – canalul blocat – și aplicarea unui tratament potrivit (punct 4 și detalii). În plus, se recomandă consultarea unui medic pro-alăptare sau consultant în alăptare.

Abcesul mamar reprezintă o complicație rară a mastitei, însă din fericire metodele actuale de tratament au evoluat și nu impun întreruperea alăptării nici măcar la sânul unde a apărut abcesul.

  • Nu am avut sfârcuri/Am mameloane ombilicate/plate

Existența mameloanelor ombilicate este unul din obstacolele care pot fi depășite dacă mama primește sfaturile și susținerea potrivită. O atașare corectă are la bază prinderea unei porțiuni cât mai mari a areolei mamare, prin urmare toate mamele, chiar și cele cu mameloane ombilicate, pot alăpta, indiferent de forma sfârcurilor. Bebelușul se atașează de sân, nu de mamelon! Foarte utilă este tehnica sandwich pentru atașarea bebelușului. De multe ori mameloanele doar par plate din cauza umflării excesive a sânului în primele zile după naștere. Uneori, diagnosticul mameloanelor ombilicate este pus greșit și poate fi vorba doar de mameloane involute, care par ombilicate, dar de fapt ies în afară cu ușurință atunci când bebelușul suge. La început se poate utiliza o seringa tăiată și montată invers pentru a pregăti sfârcurile.

Așa numitele mameloane artificiale sunt recomandate doar în rare cazuri, când restul soluțiilor au fost epuizate, deoarece interferează cu transferul de lapte și stimularea optimă a sânului, de aceea recomandăm mamelor renunțarea la acestea cât mai repede.

  • Bebelușul nu a vrut sa sugă

Este cel mai frecvent factor identificat de mame ca stând la baza întreruperii alăptării, menționat de peste 25% din mămicile participante în sondaj. Pot fi multe motive pentru care un bebeluș ar putea să refuze sânul, să plângă când este pus la sân sau să întrerupă suptul după scurt timp după ce a fost pus la sân. Chiar dacă se întâmplă acest lucru, continuarea alăptării este posibilă, doar că este nevoie de mai multă răbdare și ajutorul și susținerea potrivită. Însă sondajul a arătat că doar jumătate din mame au apelat la ajutor în momentul în care au întâlnit această problemă.

poza articol 3

Cel mai important pas, după ce au fost excluse cauze medicale (de ex. răceală, otită, candida, afte bucale), este identificarea motivului refuzului sânului, apoi începe drumul (uneori într-adevăr de durată) de reîndrăgostire a bebelușului cu sânul.

1Când o proaspătă mama relatează că bebelușul nu vrea să prindă sânul, de multe este vorba de probleme de atașare la sân ale nou-născutului. Despre atașare corectă puteți citi la punctul 1, punctul 10 și puteți viziona instrucțiuni aici; cum arată un supt corect se poate vedea aici. O atașare deficitară poate conduce la dureri și răni la nivelul sfârcurilor (despre cauza și tratamentul ragadelor aici). Poziționarea inadecvată la sân, unde bebelușul prinde și lasă sânul în mod repetat, duce la o stare de agitație a bebelușului, care astfel va fi și mai greu de atașat corect. Cel mai util în acest caz este ajutorul direct din partea unei mame cu experiență sau a unui consultant în alăptare IBCLC sau consilier LLLI.

Posibile cauze pentru o atașare cu probleme sunt:

edemul sânului în primele zile după naștere (detalii și sfaturi vezi mai sus) sau în rare cazuri mameloane ombilicate (detalii și sfaturi vezi mai sus);

confuzia sân-tetină (nipple confusion): dacă bebelușul este hrănit cu biberonul/primele mese au fost date cu biberonul, bebelușul poate refuza sânul. În primele săptămâni de viață, oferirea biberonului sau a suzetei poate crea confuzii, deoarece tehnica de supt diferă de cea la sân. De aceea, pentru un bun start în alăptare, este important ca bebelușul fie alăptat la cerere încă din primele clipe de viață și să fie separat cât mai puțin de mamă. Dacă o suplimentare este necesară (în rare cazuri este cu adevărat necesară), se recomandă utilizarea tehnicilor alternative de hrănire cu seringa, cana sau degetul.

Separarea îndelungată de mamă după naştere (mama sau bebeluşul au avut probleme de sănătate după naştere, care au necesitat intervenţia medicilor);

– frenul lingual/labial restrictiv: una din cauzele posibile ale dificultăților în atașare o reprezintă existența unuia sau a mai multor frenuri restrictive. Există doua tipuri de frenuri, labial și lingual (cunoscută popular ca și ața sub limbă). Frenul labial cel mai frecvent este la buza superioară, rareori si la cea inferioară. Frenul lingual poate fi doar anterior sau să aibă și o componentă posterioara. Frenurile restrictive pot cauza, pe lângă o atașare dificilă, o serie de alte simptome la bebeluș (reflux/colici, creștere redusă în greutate, agitație, refuzul sânului etc.) și la mamă (ragade persistente, canale înfundate repetate etc.). Despre frenuri și simptomele asociate puteți citi aici și aici, iar despre diagnoza lor aici. Dacă suspectați prezența frenurilor restrictive, cel mai indicat este evaluarea acestora de către un consultant în alăptare cu experiență legată de această problemă.

Pe parcursul alăptării și după primele săptămâni de viață ale bebelușului pot apărea diferite momente în care acesta devine agitat, refuză sânul sau plânge la sân.

  • Mulți bebeluși devin agitați atunci când se află în puseuri de creștere, și deși în mod uzual, comportamentul în timpul puseului implică o cerere crescută, pot fi și momente în care aceștia refuză sânul.
  • Începând de la 3 luni sau mai târziu, unii bebeluși refuză dintr-o dată să sugă. Aceste perioade sunt cunoscute sub denumirea de Greva suptului. Pentru acest refuz exista multe cauze posibile: de la un disconfort întâmpinat de bebeluș (reflux, răceală, erupție dentară, otită), la transformări hormonale la mamă (menstruație – punct 12, sarcină – punct 7, medicație sau alimente care schimbă gustul laptelui), la modificări de comportament ale bebelușului (preferință pentru biberon, perioade de achiziții mentale). Despre experiența altor mămici cu greva suptului și sfaturi pentru depășirea acesteia puteți citi aici, aici, aici, aici. Unul din motivele refuzului sânului sau a nemulțumirii bebelușului la sân poate fi și legat de ejecția laptelui sau fluxul de lapte. Cum să gestionați un reflex puternic de ejecție puteți citi la mijlocul acestui articol iar în perioade de flux de lapte redus puteți aplica așa-numitele compresii ale sânului.

Cel mai important însă este să reținem că momentele de refuz ale sânului pot fi depășite cu răbdare și determinare, iar readucerea bebelușului la sân este posibilă și la începutul alăptării precum și în perioade ale grevei suptului prin diferite metode!

II.2. Cauze legate de îngrijorarea mamei în legătură cu bunăstarea bebelușului

Grija pentru bebeluș este o exprimare firească a iubirii și dedicației materne. Orice mamă, atunci când bebelușul ei nu se simte bine, va căuta să facă orice pentru a-i aduce alinare. Din păcate, din cauza sfaturilor greșite primite de la persoanele din jur dar și din partea cadrelor medicale, de multe ori renunțarea la alăptare și trecerea bebelușului pe lapte praf este văzută ca unică soluție. Din sondajul efectuat rezultă că peste 18% din mame au renunțat la alăptare dintr-una sau mai multe din cauzele de mai jos.

  • Bebelușul nu lua suficient în greutate

Cu toate că și creșterea în greutate a bebelușului este importantă, este nevoie să privim ansamblul dezvoltării și creșterii bebelușului și să nu cădem în capcana stresului legat de luarea în greutate sau a probei suptului. Important de știut este că bebelușii alăptați au un alt ritm de creștere decât bebelușii hrăniți cu lapte praf. De aceea, graficele de creștere uzuale nu sunt potrivite bebelușilor alăptați, ci ca reper se recomandă cele realizate de OMS (percentilele de creștere). Dacă totuși vă îngrijorează creșterea bebelușului, deși este alăptat exclusiv și la cerere, se recomandă evaluarea bebelușului și a felului în care se desfășoară alăptarea.

  • Bebelușul avea reflux

Regurgitatul la bebeluși este un fenomen normal, însă dacă bebelușul vomită des și are disconfort, acesta poate fi semn de reflux. Un management al alăptării (și în anumite cazuri al alimentației mamei) potrivit, purtarea pe verticală a bebelușului în sisteme ergonomice și alte metode de oferire a confortului, precum și eventual o medicație stabilită împreună cu un medic pro-alăptare reprezintă cea mai potrivită soluție pentru bebeluș, nu trecerea acestuia pe o formulă Antiregurgitare. Informații despre reflux la bebelușul alăptat găsiți aici și aici.

De asemenea, sunt câteva situații în care refluxul este unul din simptome, unde eliminarea cauzei duce la o ameliorare vizibilă: frenul restrictiv (vezi mai sus în articol) și intoleranța la proteine străine din laptele mamei (de cele mai multe ori la proteine din laptele de vaca, sau uneori gluten sau alți alergeni). Acestă stare nu este aceeași cu intoleranța la lactoza (o condiție extrem de rară la bebeluși) și poate fi ameliorată prin dieta mamei.

  • Bebelusul nu se simțea bine din cauza laptelui meu

Una din cele mai frecvente întrebări ale proaspetei mămici este Ce am voie să mănânc în timp ce alăptez?. De cele mai multe ori bebelușul nu este influențat de alimentația mamei în timpul alăptării (punct 8) și regimul recomandat „din oficiu” este inutil. În anumite cazuri însă, bebelușii pot reacționa la proteine străine din laptele mamei, având o sensibilitate de exemplu la lactate, gluten sau alți alergeni. Adeseori este pus diagnosticul greșit al intoleranței la lactoză și este recomandată trecerea bebelușului pe o formulă fără lactoză sau hipoalergenă, deși problema poate fi evitată prin eliminarea alimentelor respective din dieta mamei.

Alteori, dacă mama are un reflex de ejecție puternic sau o cantitate mare de lapte, bebelușul poate resimți disconfort. Despre colici la bebelușii alăptați, reflexul de ejecție puternic, intoleranțe alimentare și managementul alăptării puteți citi aici.

II.3. Situații speciale

Există situații în care alăptarea este îngreunată de circumstanțe speciale, cum este nașterea unul bebeluș prematur și/sau de gemeni sau urgențe legate de starea de sănătate a bebelușului.

  • Am născut un bebeluș prematur

Nașterea unui bebeluș prematur reprezintă o încercare grea pentru părinți, însă laptele matern este hrana și medicamentul optim pentru micuțul bebeluș. Sfătuim mamele să ia legătura cu un consultant în alăptare IBCLC și să lupte pentru dreptul bebelușului lor la alăptare. Deși este posibil ca un copil foarte prematur să nu poată sa sugă încă corect, poate fi hrănit cu laptele exprimat al mamei până când va fi pregătit (ceea ce poate fi mult mai repede decât cred medicii) și apoi poate fi readus la sân prin intermediul diferitelor tehnici. Despre alăptarea bebelușulor prematuri găsiți mai multe informații aici si aici.

De asemenea, extrem de benefică pentru bebelușii prematuri este îngrijirea în stil cangur și contactul piele pe piele cu mama.

  • Am nascut gemeni

CristinaBAlăptarea gemenilor este cu siguranță o provocare, dar alăptarea exclusivă a gemenilor și chiar a tripleților este posibilă! Recomandăm viitoarelor mămici de gemeni să înceapă documentarea din timp și să caute sprijin din partea mamelor de gemeni, care au experiența reușită a alăptării și a unui consultant în alăptare IBCLC. Ceea ce mămicile de gemeni trebuie să stie este că alăptarea este guvernată de principiul Cerere și ofertă (este reglat prin control autocrin), astfel dacă va pune bebelușii la sân ori de câte ori cer asta, va fi suficient lapte pentru amândoi. La început poate vor fi alăptați pe rând, dar cu timpul, mămicile experimentate de gemeni alăptează bebelușii în tandem, în poziții speciale. Mai multe sfaturi despre alăptarea gemenilor găsiți aici si aici.

II.4. Probleme medicale ale mamei

Peste 17% de mame nu au alăptat sau au renunțat la alăptare din motive medicale sau din cauza unor afecțiuni ale sânului relativ comune în alăptare. Este important însă să se țină cont întotdeauna de recomandările cele mai noi și să se consulte surse specializate, pentru a evita întreruperea din cauza precauției exagerate a medicilor, prospectelor neactualizate ale medicamentelor sau sfaturilor greșite primite de către mame. Cel mai frecvent a fost cazul furiei laptelui, canalelor înfundate sau mastite, așa că acestea au fost tratate separat mai sus.

  • Nu am avut voie sa alăptez din cauze medicale  

În cazul majorității afecțiunilor uzuale pe care le experimentează o mamă care alăptează, nu este contraindicată continuarea alăptării, fie ele legate de probleme ale sânului (canale înfundate, mastita, candida etc) sau boli frecvente (răceală, febră, gripă, roșu în gât, enteroviroze etc,). Mai mult, mama Chiar poate transmite anticorpi bebelusului. Doar în cazul unui număr mic de afecțiuni alăptarea nu este recomandată: mama cu tuberculoză activă netratată, mama infectată cu virusul limfotropic al celulelor T umane I sau II, mama dependentă de droguri, mama supusă chemoterapiei sau radioterapiei, mama infectată cu HIV (însă conform noului ghid emis de Organizația Mondială a Sănătății, o mama care are HIV poate alăpta dacă are acces la medicamente antiretrovirale).

Hepatita B si C NU fac parte din contraindicații, trebuie însă, după cum precizează și recomandările Organizației Mondiale de Sanatate, respectate anumite masuri de precautie.

  • Am suferit o intervenție chirurgicală la sâni, anterior nașterii

Din păcate, intervenția chirurgicală a sânilor poate avea un impact major asupra succesului alăptării. Însă în unele cazuri o alăptare parțială în primele luni poate fi posibilă și mama poate totuși oferi bebelușului acest cadou minunat, chiar dacă pentru o perioadă scurtă, în combinație cu folosirea SNS -ul. Pentru a evalua fiecare caz în parte, o discuție cu un consultant în alăptare este recomandată.

  • Am primit tratament medical incompatibil cu alăptarea

O mamă care alăptează poate să trateze fără probleme multe dintre afecțiunile comune cu o serie de medicamente compatibile (de exemplu paracetamol simplu, ibuprofen), se poate supune intervențiilor stomatologice inclusiv anestezii compatibile (punct 11). Chiar și o parte din antibiotice sunt compatibile cu alăptarea, deși mulți medici nu sunt informați în ceea ce privește ultimele cercetări și recomandări. De aceea, este foarte importantă informarea înainte de întreruperea (chiar și temporară) a alăptării. Verificarea compatibilitații medicamentelor se poate face de exemplu prin intermediul sitului http://e-lactancia.org/en/, pus la dispoziție de către o echipa de medici specialiști în neonatologie, nefrologie, neuropediatrie, endocrinologie, gastroenterologie infantilă, alergologie și imunologie infantilă, farmacie și psihiatrie, care cercetează aceste aspecte. Într-adevăr, o serie de medicamente trebuie evitate din cauza efectului asupra bebelușului (de exemplu banala aspirină) sau a efectelor asupra lactației (de exemplu medicamentele pentru răceală și gripă/sinus care conțin pseudoefedrină).

Când este vorba de o boală gravă care ar necesita tratament periculos și/sau de lungă durată și se pune problema înțărcării, cel mai potrivit este inițierea înțărcării blânde, dacă situația o permite.

II.5. Motive legate de cantitate sau calitatea laptelui matern

Cele mai multe mămici (aproape 60% din participantele sondajului) au renunțat la alăptare și datorită grijilor legate de calitatea și cantitatea laptelui. Aici din păcate intervin cele mai multe mituri legate de alăptare, lipsa de informare sau sfaturi eronate ale celor din jur. Ce trebuie să știe orice proaspătă mamă este că laptele ei este întotdeauna perfect pentru bebeluș și se adaptează nevoilor lui chiar și la fiecare supt în parte. De asemenea de multe ori semnele existente și comportamentele bebelușului sunt interpretate greșit, mama crezând ca nu are suficient (sau chiar deloc) lapte.

  • Bebelușul nu se satura cu laptele meu

Cea mai mare grijă a mamelor este că au lapte prea puțin pentru bebelușul lor. Peste 20% din mamele chestionate au enumerat această cauză ca fiind relevantă în decizia de a întrerupe alăptarea. Datorită faptului că alăptarea nu este cuantificabilă în mililitri sau grame (de altfel proba suptului nu este recomandată), nesiguranța acesta este greu de spulberat. Există însă o serie de semne, după care mama poate urmări, dacă bebelușul se hrănește corespunzător (supt caracteristic, scaune/urină). De multe ori însă, este vorba de percepția mamei (și a 5persoanelor din jur) și astfel, din interpretarea greșită a unor simptome, se ajunge la concluzia că bebelușul nu se satură cu laptele matern. Sânii nu se simt plini, bebelușul plânge după ce mănâncă sau acceptă biberonul cu supliment,  bebelușul mănâncă des sau stă mult la sân, mama nu reușește să mulgă o cantitate anume de lapte matern cu pompa: toate acestea sunt interpretate eronat ca semne că nu este suficient lapte. O altă greșeală des întâlnită este aceea de a crede ca odată ce bebelușul a supt din ambii sâni, dar încă pare că nu s-a saturat, înseamnă nu mai este lapte în sâni. Însă acesta se produce continuu – găsiți aici o serie de informații esențiale despre acest aspect. Un alt comportament des întâlnit este o stare de agitație a bebelușului seara, asociată cu un supt frecvent, care însă nu trebuie interpretat ca o scădere a cantității laptelui în acest moment al zilei. Aici trebuie în mod deosebit evitată capcana introducerii suplimentului cu formulă de lapte praf.

În primele luni de viața ale bebelușului există de asemenea câteva momente de încercare, așa numitele puseuri de creștere, în care copilul cere mai des sânul și pare că nu se satură. Esențial în acest caz este informarea, păstrarea calmului și alăptarea exclusivă, la cerere, fără restricții.

Trebuie știut însă că într-adevăr există și o serie de condiții medicale în care cantitatea de lapte este cu adevărat scăzută. În plus, cantitatea de lapte poate într-adevăr să scadă din cauza unui management deficitar al alăptarii. Dacă deja ați cedat grijilor, doriți să renunțati la suplimentul de lapte praf, sau doar să creșteți cantitatea de lapte, puteți citi despre stimularea lactației prin punerea cât mai frecventă a bebelușului la sân, despre suplimente pentru stimularea lactatiei (la sub-punctul I.1. si aici)., renunțarea treptată la suplimentarea cu lapte formula, readucerea bebelușului la sân și folosirea SNS -ului.

  • Nu am avut lapte

18% dintre mamele care au participat la sondaj  au menționat că nu au avut lapte. Studiile arată că 98% dintre femei pot alăpta dacă au informaţii corecte şi sprijin. Ceea ce trebuie știut este că în momentul nașterii este deja prezent în sân colostrul, suficient pentru stomacul mic al nou-născutului. Faptul că următoarea etapă a lactației se declanșează după 30-40 de ore este deseori interpretat în mod eronat ca lipsa laptelui. Este important ca mamele să nu aștepte cu alăptarea bebelușului până „vine laptele”, ci să pună bebelușul la sân și să îl alăpteze încă din primele ore de viață (punct 2) pentru a stimula sânul, continuând cu alăptarea la cerere, urmărind o atașare corectă și un supt activ. Despre atașare corectă puteți citi la punctul 1, punctul 10 și puteți viziona instrucțiuni aici, și cum arată un supt corect se poate vedea aici.

  • Am născut prin cezariana și nu mi-a venit laptele

Unul din motivele enumerate în sondaj pentru eșecul alăptării a fost nașterea prin cezariană. Este adevărat că procesul nașterii influențează alăptarea, însă nu în modul în care majoritatea o cred. Multe din intervențiile de rutină în timpul travaliului și a nașterii pot îngreuna alăptarea (administrarea de lichide intravenoase, epidurala, separarea mamă-copil din cauza intervențiilor medicale și inițierea târzie a alăptării). Însă indiferent de modul în care are loc nașterea (vaginală sau prin cezariană), în momentul nașterii este prezent deja colostrul, și dacă sânul este stimulat, prin alăptarea frecventă a bebelușului, urmatoarea etapă a lactației se declanșează după 3-4 zile.

Sfaturi pentru un start bun în alăptare găsiți aici.

  • Mama nu a avut lapte și atunci nu am avut nici eu

Un număr mic de mămici (cca 1%) au menționat această componentă ereditară a alăptării printre cauzele eșecului în alăptare. Durata alăptării generației anterioare nu influențează durata alăptării, cum o arată un alt sondaj al Asociației la care au răspuns peste 500 de mame. Generația anterioară a fost constrânsă de un concediu de maternitate foarte scurt și de puține opțiuni de îngrijire a copilului după întoarcerea la serviciu, și în plus aveau și mai puțin acces la informații legate de alăptare. Astfel. durata scurtă a alăptării la mamele noastre în realitate nu a fost bazată pe motive medicale ci pe circumstanțe nefavorabile.

  • Am avut laptele prea slab/gras

4Acesta este din păcate unul din miturile despre alăptare propagate chiar și de cadre medicale. Fiecare mamă are laptele perfect pentru puiul ei, nu există lapte prea gras sau prea slab. Laptele matern conţine toţi nutrienţii de care are nevoie copilul pentru a se dezvolta. În plus, laptele matern îşi schimbă compoziţia în funcţie de nevoile copilului. Uneori, deoarece laptele de la începutul alăptării este mai puțin bogat în grăsimi decât cel de la final, poate da impresia, daca este muls, că laptele nu este suficient de gras. De aceea nu trebuie limitat timpul petrecut la unul din sâni sau mutat la al doilea sân fără ca bebelușul să dea semne că nu îl mai dorește pe primul. Nici creșterea în greutate mică sau mare nu se datorează calității “necorespunzatoare” a laptelui matern.

  • Am pierdut laptele (în urma unui soc, de la oboseala, stres etc.)

Peste 20% dintre mamele chestionate au enumerat pierderea laptelui ca fiind unul din motivele trecerii bebelușului pe lapte praf. Este adevărat că oboseala, stresul, anxietatea, depresia sau un șoc puternic poate inhiba reflexul de ejecție a laptelui (nu se mai declanșează curgerea lui), deoarece este controlat de hormonul ocitocină, „hormonul fericirii”. Însă laptele nu dispare peste noapte, deoarece producția de lapte este un proces continuu, reglat de principiul cerere și ofertă.

Ceea ce, pe lângă inhibiția reflexului de ejecție, de multe ori este interpretat ca pierderea laptelui este în fapt reglarea lactației, în momentul în care cantitatea produsă de sân este egală cu cererea, și sânii încep să se simtă mai goi (punct 9). Însă sânul nu este niciodată cu adevărat gol.

Cantitatea de lapte poate însă într-adevăr să scadă din cauza unui management deficitar al alăptarii. Citește aici despre cauzele lactației scăzute și poate cum fi crescută, despre suplimente pentru stimularea lactatiei (la subpunctul I.1. si aici).

II.6. Alte cauze

  • Medicul mi-a recomandat sa întrerup alăptarea și sa ii dau bebelusului lapte praf

Din păcate foarte puțini medici sunt bine pregătiți din punct de vedere al alăptării, deoarece acest subiect nu reprezintă decât o parte foarte mică din pregătirea lor. Important este să alegem un medic pro-alăptare și ne informăm întotdeauna înainte de întreruperea alăptării. De multe ori medicii recomandă întreruperea alăptării (chiar dacă temporară) pentru un tratament medical al mamei, chiar dacă în realitate acesta este compatibil. Sau recomandă mamei înțărcarea bebelușului din cauza unei noi sarcini, deși într-o sarcină fără probleme acest lucru nu este necesar (punct 7). Alteori, în loc de a căuta soluții alternative, medici recomandă trecerea bebelușului pe formulă de lapte praf daca acesta are reflux, intoleranțe alimentare sau o creștere în greutate în afara standardelor lor (pentru toate punctele vezi recomandări mai sus).

Nu mi-am dorit să alăptez

1% dintre mame nu și-au dorit alăptarea. Deși decizia hrănirii bebelușului este una personală, aici puteți găsi câteva argumente în favoarea alăptării și recomandarea Organizației Mondiale de Sănătate.

Alăptarea este modul natural de a oferi bebelușilor nutrienții de care au nevoie pentru o dezvoltare sănătoasă. Aproape toate mamele sunt capabile să alăpteze, dacă au acces la informații corecte și beneficiază de susținerea familiei, sistemului de sănătate și a societății în general. Sondajul nostru a arătat că din păcate în România aceste condiții încă nu sunt îndeplinite, însă fiecare dintre noi poate. cu mici gesturi, o vorbă bună, un sfat, o încurajare șă schimba în bine situația.

3

Drage proaspete mămici, nu vă descurajați, nu vă lăsați intimidate, nu vă lăsați copleșite de grijă, nu plecați urechea la sfaturile binevoitorilor. Dacă aveți nevoie de ajutor pentru a nu renunța la alăptare, sfaturi pentru a depăși o problemă legată de alăptare sau doar cautați sprijinul unor mame pe aceeași lungime de undă apelați la Asociația Alăptează Timișoara (Facebook și Blog) și alăturați-vă Grupului Alăptează. Dacă vă confruntați cu o urgență nu ezitați însă să vă adresați unui consultant în alăptare.

Articol realizat de Elisabeth Cosoroaba-Stanciu