Articol tradus de aici https://www.breastfeedinginc.ca/informations/when-baby-does-not-yet-latch/
Există o multitudine de motive pentru care un bebeluş ar putea refuza sânul. Uneori există mai multe motive în acelaşi timp. De exemplu, un bebeluş s-ar ataşa destul de bine chiar şi în cazul în care are fren pronunțat dacă nu intervin alți factori.
Dacă spre exemplu bebeluşul primeşte biberon de la început sau dacă mama are mameloanele şi areolele inflamate din cauza fluidelor primite în timpul travaliului şi naşterii, situația se schimbă foarte mult şi dintr-o ataşare “destul de bună” se transformă într-o ataşare care “pur şi simplu nu funcționează”.
1. Unii bebeluşi nu doresc să sugă sau sug foarte prost din cauza medicației primite în timpul travaliului. Multe asemenea cazuri se datorează narcoticelor, în special meperidinei (Demerol) care este extrem de nocivă pentru că rămâne în sângele copilului mai mult timp şi astfel afectează modul în care acesta suge pentru mai multe zile. Chiar şi morfina făcută prin epidurală (Epimorfina) poate duce la refuzul de a suge sau a se ataşa la sân, din moment ce medicamentul administrat prin epidurală trece în mod sigur în sângele mamei şi astfel şi în sângele bebeluşului, înainte de naşterea propriu-zisă. Alte intervenții în timpul travaliului şi naşterii (ca de exemplu fluide administrate intravenos în cantități mari, aspirarea cu forță sporită a bebeluşului, care nu este necesară în cazul unui copil sănătos şi născut la termen etc.) pot produce dificultăți cu ataşarea bebeluşului.
(Pentru informații mai amănunțite puteți consulta “Cartea ataşării la sân şi alte chei pentru succes în alăptare” (The Latch and other keys to successful breastfeeding ), capitolul 4 “Cauze ale Problemelor cu Ataşarea la Sân”( Causes of Latch Problems), şi/ sau “Ghidul ataşării şi transferului”, Pasul nr. 8, N-mănâncă (L-Eat Latch and Transfer Tool, Step #8, N-eat ) .
2. Anomaliile gurii cu care bebeluşul se naşte ar putea să rezulte într-un refuz al ataşării la sân. Palatoschizis (despicătura valului palatin), de obicei în combinație cu chelioschizis (“buza-de-iepure”), poate cauza dificultăți majore în legătură cu ataşarea la sân. Uneori, despicătura valului palatin nu e vizibilă, afectând doar palatul moale, adică partea din interiorul gurii bebeluşului.
3. Un bebeluş învață să sugă sânul prin însăşi acțiunea de a suge la sân. Mameloanele artificiale interferează cu modul în care copilul apucă sânul. Bebeluşii sunt inteligenți. Astfel, dacă laptele curge încet la sânul mamei (aşa cum se întâmplă în primele zile de viață) dar curge rapid prin tetina biberonului, bebeluşii nu vor fi confuzi – majoritatea vor şti de la început că le place fluxul mai rapid al biberonului şi îl vor prefera pe acesta în detrimentul sânului.
4. Dacă mameloanele mamei sunt foarte mari sau ombilicate sau plate, acest lucru poate duce la o ataşare mai dificilă, dar nu imposibilă de obicei. Totuşi, majoritatea femeilor despre care se zice că au mameloane plate sau ombilicate în realitate nu suferă de asemenea probleme. De fapt, mameloanele care par aproape plate sunt în realitate normale, dar trăim într-o societate în care hrănirea cu biberonul este încă ceva obişnuit, aşa că, dacă o mamă nu are mameloane care arată ca o tetină, poate să audă de la cei din jur că are mameloane plate.
5. Un fren scurt (bucata de țesut care “lipeşte” limba de gură) poate determina dificutăți de ataşare. Acest lucru nu este o anomalie, de fapt, şi mulți medici nu consideră că afectează alăptarea; totuşi, există multe studii care arată că poate interfera, în realitate.
Oricum, unul dintre cele mai uzuale motive pentru care bebeluşii refuză să se ataşeze la sân apare datorită părerii greşite că bebeluşii trebuie alăptați la 2 sau 3 ore în primele zile de la naştere, sau urmând vreun alt program aberant. Bebeluşii nu trebuie hrăniți la program nici măcar în primele zile. Credința că se poate impune un program şi încercarea de a urma acest program rezultă din anxietatea din partea personalului care se ocupă de hrănirea copilului în cazul în care acesta nu a fost hrănit la, să zicem, trei ore de la naştere, ceea ce conduce în mod frecvent la forțarea bebeluşului să accepte sânul când acesta nu este pregătit să se hrănească. Pentru că bebeluşul este forțat să accepte sânul şi ținut acolo cu forța, mai ales atunci când el nu e interesat sau pregătit să facă asta, nu trebuie să ne mirăm că în anumite cazuri el va dezvolta o aversiune față de sân. Dacă această abordare greşită se transformă în panică, şi “bebeluşul trebuie să fie hrănit”, se folosesc atunci metode alternative de hrănire (dintre care cea mai nocivă este cea cu biberonul), ceea ce conduce de fapt la înrăutățirea situației şi intrarea în acest cerc vicios.
Nu există nici un fel de dovadă că un copil născut la termen şi sănătos trebuie hrănit la trei ore (sau la două ore sau alt interval de timp) în primele zile după naştere. Nu există nici o dovadă că bebeluşilor le va scadea nivelul zahărului în sânge dacă nu se hrănesc la fiecare trei ore (toata isteria în masă care s-a creat în jurul nivelului scăzut de zahăr în sânge are un sâmbure de adevăr, poate, dar în realitate cauzează mai multe probleme decât previne, inclusiv problema hrănirii artificiale cu lapte praf a bebeluşilor când aceştia nu au de fapt nevoie, separarea lor de mame când acest lucru nu e deloc necesar şi probleme de ataşare la sân). Bebeluşii trebuie să stea cu mamele lor, în contact piele-pe-piele, majoritatea timpului (vezi informațiile Contactul Piele-pe-Piele – Skin to Skin Contact ).
Când se vor simți pregătiți, majoritatea vor porni în căutarea sânului. Punând bebeluşul gol direct pe pielea mamei imediat după naştere şi permitând acestuia şi mamei să se “găsească” unul pe altul se pot preveni cele mai multe cazuri de refuz al ataşării. Mama aflată în contact piele-pe-piele cu bebeluşul îl va încălzi de fapt pe acesta la fel de mult ca o lampă şi, ceea ce e şi mai important, nivelul căldurii oferite va fi cel potrivit. Dar dacă copilul cu mama sa au la dispoziție doar 5 minute nu e deloc în regulă. E necesar ca aceştia să stea împreună până când bebeluşul se ataşează singur la sân, fără presiune, fără restricții temporale (‘trebuie să cântărim copilul”, “trebuie să îi administrăm copilului vitamina K” etc. – aceste proceduri pot aştepta!). Întregul proces de “găsire” poate dura 1-2 ore sau chiar mai mult.
Dar bebeluşul nu se ataşează!
Bun, dar cât aşteptăm? Nu există un răspuns corect. Bineînteles, dacă bebeluşul nu a arătat interes în a se hrăni într-un interval de 12 până la 24 de ore după naştere, s-ar putea să fie necesar să intervenim, pentru că în majoritatea cazurilor politica spitalelor este să externeze mama după 24 sau 48 de ore. Ce se poate face?
1. Mama trebuie să înceapă să exprime (să mulgă) lapte, iar acest lapte (numit colostru) trebuie dat bebeluşului, aşa cum e sau amestecat cu apă cu zahăr, de preferat hrănirea făcându-se cu degetul (Mai multe informații despre acest procedeu de hrănire găsiți aici Hrănirea cu Degetul sau Ceaşca – click => https://www.breastfeedinginc.ca/informations/finger-and-cup-feeding )
Mama trebuie să înceapă să exprime laptele imediat ce s-a luat decizia ca bebeluşul să fie hrănit prin alte metode decăt la sân sau dacă suplimentarea este necesară. Vezi aici articolul Exprimarea laptelui matern
Dacă este dificil de obținut colostrul (de multe ori exprimarea manuală este mai eficientă decât cea cu pompa) atunci bebeluşul poate fi hrănit cu apă cu zahăr în primele câteva zile.
( Hrănirea apei cu zahăr se va realiza doar sub atenta monitorizare a cadrelor medicale din spital. În niciun caz acasă ) .
Prin hrănirea cu degetul, majoritatea copiilor vor începe să sugă, şi majoritatea se vor trezi suficient de mult încât să încerce ataşarea direct la sân. Imediat ce bebeluşul suge eficient, trebuie oprită hrănirea cu degetul şi copilul trebuie pus la sân (uneori un minut sau două de hrănire cu degetul sunt suficiente).
Aici prezentarea video “De la hrănirea cu degetul la ataşare” https://www.breastfeedinginc.ca/videos/not-yet-latching-finger-feed-to-latch/
Hrănirea cu degetul este în principal o metodă de a pregăti bebeluşul să accepte sânul, şi nicidecum o metodă de a evita biberonul. Deşi hrănirea cu degetul poate fi folosită pentru a evita folosirea biberonului, este de preferat să se folosească în acest scop metoda hrănirii cu cana. Astfel, devine clar că hrănirea cu degetul trebuie făcută înainte de a pune bebeluşul la sân, pentru a-l pregăti pe copil să accepte sânul.
2. Înainte de ieşirea din spital, mama trebuie să primească ajutor competent din timp în maxim 4 sau 5 zile dupa naştere. Mulți copii care nu reusesc să se ataşeze la sân în primele zile se vor ataşa perfect când lactația creşte substanțial aşa cum se întâmplă în zilele 3 sau 4. Ajutorul competent venit la timpul potrivit elimină posibilitatea apariției de asocieri negative cu sânul pe care mulți copii le fac pe măsură ce trece timpul.
3. Protecțiile de silicon folosite înainte ca mama să aibă o producție crescută de lapte (ziua 4 sau 5) creează foarte multe probleme; de fapt, sunt convins că protecțiile nu trebuie folosite niciodată. Folosirea tetinelor înainte să “apară laptele matur” înseamnă că nu avem răbdare suficientă să aşteptăm instalarea completă a lactației. Mai mult decât atât, dacă sunt folosite în mod incorect (aşa cum se întâmplă de obicei) protecțiile pot determina o scădere drastică a producției lactate , iar copilul poate refuza să se ataşeze la sân fără ele . Găseşti mai jos informații despre importanța menținerii unei bune producții de lapte.
Ne-am întors din spital, bebeluşul refuză ataşarea. Acum ce fac?
Cel mai important factor în influențarea ataşării bebeluşului la sân este o bună producție de lapte. Dacă mama are lapte din abundență, bebeluşul se va ataşa până la vârsta de 4-8 săptămâni în majoritatea cazurilor. Noi, la clinică, încercăm să facem copilul să se ataşeze mai devreme de 4-8 săptămâni, iar mama nu trebuie să aştepte atât de mult să învețe ce înseamnă o ataşare corectă. Aşadar, este mai important să vă mențineți producția de lapte decât să evitați biberonul. Biberonul interferează cu alăptarea şi e mai bine să se folosească metode alternative de hrănire, cum ar fi ceaşca, dacă se poate, dar dacă nu aveți soluție, faceți ce trebuie făcut.
• Învățați care sunt pozițiile cele mai bune de alăptat şi cum se ataşează bebeluşul de la un consultat în lactație cu experiență (vedeți şi fişierul Despre ataşare – When Latching şi video-urile aferente pe site-ul nbci.ca). Pe măsură ce copilul ia sânul, puteți face compresii pentru ca acesta să primească un flux mai mare de lapte. Încercați să ataşați copilul la sânul pe care pare să îl prefere, sau la cel care are mai mult lapte, sau pe partea pe care vi se pare mai confortabil să o faceți în cazul în care primele două variante nu se aplică, dar nu începeți cu sânul pe care copilul îl refuză mai des.
• Dacă bebeluşul se ataşează, va începe să sugă şi să înghită (căutați să vă informați asupra modalităților de a detecta dacă bebeluşul chiar suge laptele – vedeți fişierul Suficient (Enough) şi video-urile aferente pe site-ul nbci.ca).
• Dacă bebeluşul nu se ataşează, nu îl fortați să stea la sân; nu va funcționa. Bebeluşul va deveni isteric sau “se va lăsa moale”. Îndepărtați-l de la sân şi încercați din nou. E mai bine să folosiți aceasta metodă de oferire a sânului şi retragere a acestuia în caz de refuz de mai multe ori decât să îl fortați să accepte sânul dacă nu se ataşează. Forțarea bebeluşului la sân nu va funcționa şi îl poate face să refuze sânul şi mai vehement.
• Dacă bebeluşul ia sânul şi suge o dată sau de două ori, nu înseamnă că s-a ataşat puțin; înseamnă că nu s-a ataşat deloc.
• Dacă bebeluşul refuză sânul nu insistați până se enervează. Încercați metoda alternativă de hrănire cu degetul pentru câteva secunde sau 1-2 minute şi apoi oferiți-i din nou sânul, poate pe celălalt decât cel pe care l-a refuzat. Hrânirea cu degetul este folosită în principal pentru a pregăti bebeluşul să ia sânul, nu pentru a evita biberonul.
• Dacă bebeluşul nu se ataşează, terminați hrănirea în ce metodă doriți. Hrănirea cu ceaşca funcționează de cele mai multe ori şi e de preferat biberonului.
• Folosirea unui sistem de nutriție suplimentară ( aici informații despre SNS ) poate fi de ajutor în anumite situații, dar de obicei mama are nevoie de ajutor suplimentar. Copilul se ataşează mai usor când fluxul este rapid, iar sistemul suplimentar oferă într-adevăr un flux mai mare bebeluşului.
• Cam la două săptămâni dupa naştere, o schimbare a modului în care mama hrăneşte bebeluşul îi semnalează aceastuia că “există mai multe metode de hrănire”. Dacă mama a folosit doar degetul, poate avea success cu o nouă metodă, cea de a-i oferi o ceaşcă sau un biberon. Dacă mama a folosit doar biberonul, poate să încerce şi hrănirea cu degetul; dacă bebeluşul consideră că fluxul e prea lent când este hrănit cu degetul, se poate încerca punerea la sân şi apoi hrănirea se poate termina cu oferirea ceştii sau biberonului.
Cum să menținem şi cum să creştem producția de lapte
• Exprimați laptele cât de des se poate, cel puțin de 8 ori pe zi, cu o pompă care stimulează ambii sâni în acelaşi timp. Cel mai bun moment pentru a exprima este imediat ce bebeluşul a mâncat ( aici informații despre Exprimarea laptelui matern)
Unele mame consideră că exprimarea manuală a laptelui este mai simplă şi la fel de eficientă ca şi folosirea unei pompe. Folosirea compresiilor în timpul exprimării laptelui creşte eficiența şi producția de lapte ( ideal ar fi ca mama să găsesească o metodă de a monta pompa astfel încât să aibă o mână liberă pentru a face compresii în timpul exprimării ).
• Dacă bebeluşul nu s-a ataşat încă până în zilele 4 sau 5, puteți folosi schinduf sau iarba-amară pentru a creşte producția de lapte.
(Vedeți aici Remedii pe bază de plante pentru creşterea producției lactate – Herbal Remedies for Increasing Milk Supply.
Domperidona poate fi de asemenea utilizată. Găsiți aici informații despre Cum folosim Domperidona şi Cum oprim folosirea de Domperidonă
Starting and Domperidone, Stopping
• Dacă trebuie neapărat să folosiți protecții pentru sân (deşi nu vă sfătuim să o faceți) încercați să le folosiți după ce se instalează secreția lactată în cantitate suficientă (la cel puțin 2 săptămâni după naştere). Dar încercați să găsiți întâi o altă soluție – la protecții ar trebui să apelați doar în ultimă instanță.
Nu vă descurajați. Chiar dacă producția de lapte nu e suficientă pentru bebeluş, acesta cel mai probabil se va ataşa la sân oricum. Căutați un consultant/ consilier în lactație. Nu încercați să vă descurcați doar singure.
Traducere : Raluca Ioana Georgescu
Alăptează! 