De ce (mai) alăptez după doi ani?

pt didi (16)Întâi și-ntâi, aș spune că nu îmi place întrebarea. Dar las titlul formulat așa, ca să răspund indirect la comentariile naive pe care le auzim frecvent. Pe cele răutăcioase le ignorăm.  Adică, de ce n-aș alăpta după doi ani?? Lapte este (și nu se poate să nu fie atâta timp cât alăptarea decurge firesc și corect din punct de vedere tehnic în tot acest timp), nu au intervenit probleme majore de sănătate, nu sunt despărțită de puiul meu, legătura dintre noi este atât de puternică și de armonioasă, de ce am întrerupe ce avem?

Alăptez în continuare pentru că așa vrem amândouă. Consider că este un aspect foarte important în diada mamă-copil. Puiul are nevoie să sugă, mama nu are nimic împotrivă. Aici ar fi multe de spus. Circulă multe zvonuri, comentarii, păreri personale cum că alăptarea după o anumită vârstă are loc datorită egoismului mamei, dependenței sau instabilității ei emoționale, ca și când mama și-ar impune violent cumva voința asupra bebelușului sau copilului ei. Mă irită această idee. Ca și multe altele pe acest subiect, este absolut falsă. Știm prea bine că suptul unui nou-născut este un act reflex, instinctiv. La pieptul mamei, el suge punând în funcțiune un mecanism tipic, total diferit de suptul din tetina unei sticle. O tehnică ce nu se pierde în timp, nici după introducerea alimentelor solide. Bebele suge, și după 6 luni (vârstă la care OMS, Unicef, AAP, etc. recomandă începerea diversificării alimentației) și după un an, doi, trei sau mai mulți, pentru că are nevoie. Întrebați orice mamă care alăptează și vă va spune că e imposibil să forțezi un bebe sau un copil să sugă. Dacă se poate vorbi de voința mamei în tot acest proces, ne referim doar la faptul că ea dorește și este dispusă să recunoască și să respecte nevoile puiului, că VREA și poate să-l alăpteze în continuare. Sau, altfel zis, NU VREA să-l înțarce de la ea putere și decizie, așa cum multe voci „binevoitoare” și neavizate îi sugerează la tot pasul.

Alăptez după doi ani pentru că OMS, ca și concluzie a multor studii, recomandă alăptarea minim doi ani. De ce să-i ofer copilului meu doar un minim necesar și recomandat dacă îi pot da (mult) mai mult? Care mamă nu se străduiește să ofere copiilor săi TOT ce e mai bun în orice situație în care îi este cu putință să o facă? De ce să mă agăț de acest „minim” și să întrerup știind că, unu la mână, nu-i fac niciun rău, ba dimpotrivă (nu există niciun studiu care să ateste științific că laptele matern este dăunător copilului după o anumită vârstă și există multe altele, sperăm să se publice tot mai multe, care vorbesc de compoziția laptelui matern, de proprietățile lui și de beneficiile pe termen scurt, mediu și lung asupra sănătății copilului) și, doi la mână, este evident că fetiței mele îi pică bine să sugă, cere când are nevoie și se bucură vădit de ceea ce are.

Alăptez încă deoarece, conform cercetărilor antropologice, statisticile arată că înțărcarea naturală, spontană la om (atunci când copilul este suficient de matur din punct de vedere fizic, psihic, emoțional să se desprindă singur de la sânul mamei) are loc undeva între 2,5 și 7 ani. Și nu mi se pare potrivit să opresc eu ceva ce încă o beneficiază pe copila mea din multe puncte de vedere. Mai mult, nu există niciun studiu care să demonstreze că îi fac rău. Psihologii nu sunt de acord între ei și nici nu se bazează pe nimic palpabil. Pe când nevoia de liniștire, de confort, de contact cu trupul mamei a unui copil de 2 ani este tangibilă, o vedem și o trăim zilnic toate mamele care am ajuns în acest punctul și nu am plecat urechea la sfaturi binevoitoare și neavizate de înțărcare. Un articol interesant care face trimiteri la multe alte surse este acesta.

Alăptez mai departe pentru toate avantajele pe care le prezintă acest aliment unic, fluid viu și minunat, care de-a lungul întregului proces variază în funcție de nevoile copilului, de la o zi la alta, de la zi la noapte, de la un anotimp la altul, însoțindu-l în toate etapele de creștere fizică și emoțională. Lăsând puțin poezia la o parte, este plin Internetul de informații referitoare la compoziția laptelui matern și la cum se mențin și se adaptează caracteristicile sale în orice moment. Și mai știm și că laptele matern are o foarte mare valoare imunologică. Sistemul imunitar ni se maturizează undeva între primii 2 și 6 ani, așadar se prea poate ca o înțărcare timpurie să-mi priveze copila de factorul de protecție pe care îl conferă laptele matern. Nu mă risc. ( de citit aici, aici, aici și aici). Mai mult, laptele meu ar acoperi, conform unui studiu citat pe pagina asta, cam 29% din nevoile zilnice de energie, 43% proteine, 75% vitamina A, 60% vitamina C necesare, iar conform altui studiu, publicat de Universitatea din Zaragoza, o jumătate de litru de lapte de mamă în al doilea an de viață acoperă 31% din necesarul de energie, 38% din cel de proteine, 45% de vitamina A și 95% de vitamina C. Noi am intrat în al treilea an de viață și sunt convinsă că nu-i dau apă de ploaie.

Alăptez și voi mai alăpta cât va avea nevoie puiul meu de confortul, de liniștirea, de reîntâlnirile, de bucuriile, de emoțiile și de toată iubirea pe care le găsește în poala mea, la sânul meu.

(Cosmina, mama Ilenei – 2 ani și 23 de zile)

34 de gânduri despre „De ce (mai) alăptez după doi ani?

Adăugă-le pe ale tale

  1. Cosmina, felicitari! Alaptarea este o minune unde nu ar trebui sa intervenim pentru a o intrerupe noi, din initiativa noastra, decat daca ar aparea ceva de natura sa interfereze cu bunastarea noastra sau a copilului nostru. Stefan al meu face peste doua zile un an si daca Cel de Sus ne ajuta poate vom ajunge si noi macar la doi ani, desi presiunile din partea familiei (incredibil!) sunt mari. Ce-i drept, uneori simt ca voi iesi mai repede la pensie cand cel mic prefera sanul in locul mesei solide. Tind sa o pun pe seama eruptiei dintisorilor.
    Mult succes si sanatate maxima!

    1. Felicitări și ție, Alina! Mulțumesc pentru comentariu și pentru cuvintele frumoase! 🙂 Stai liniștită, e prea devreme să te temi de „pensionare”, chiar dacă Ștefan mănâncă bine alimentele solide. Ai încredere în voi doi, voi știți cum vă e mai bine, ține departe orice presiune din partea celor din jur.
      Dacă ai cont de Facebook, poate dorești să te alături grupului de sprijin în alăptare și creștere frumoasă al Asociației Alăptează!: https://www.facebook.com/groups/alapteazamamami/ Te așteptăm cu drag!
      La mulți ani pentru mâine, multă sănătate și alăptare lină în continuare! 🙂

  2. Felicitări!
    În cartea Conceptul Continuum (pe care eu o recomand cu tărie fiecărei mămici şi viitoare mămici), deşi nu se vorbeşte foarte mult despre alăptat, importanţa contactului fizic pe care îl presupune acesta este foarte bine pusă în evidenţă.
    Şi nu numai atât, autoarea vorbeşte despre ceea ce ea numeşte „simţul nostru continuum” – un simţ care în lumea occidentală s-a atrofiat până aproape de dispariţie.
    Într-o societate în care oamenii ar pune mai mult preţ pe intuiţie şi pe contactul cu natura, n-ar exista nicio presiune pentru încetarea alăptării.

    Vă doresc să inspiraţi cât mai multe mămici!

    1. Mulțumim mult! Așa este, ne-am cam ieșit din continuum, dar poate reușim, încet încet, să reactivăm instinctele stinse… Totuși, informația e azi la un apăsat de mouse distanță și, personal, văd că tot mai multe mame ne regăsim menirea. Sunt optimistă 😀

  3. Felicitări! Bunicul meu a avut o viaţă lungă şi frumoasă, a trecut prin multe greutăţi dar a fost un om fericit şi sănătos, mereu i-am admirat puterea de muncă şi rezistenţa la boli (cînd toţi în jurul lui erau răciţi el nu făcea nici măcar o banală de gripă). S-ar putea să nu aibă nici o legătură cu asta, dar eu totuşi cred că într-o bună măsură s-a datorat şi faptului că a supt lapte matern foarte mult. Chiar mărişor fiind, pînă la 11 ani, cînd deja îşi ajuta părinţii la munca cîmpului, mai cerea uneori cîte o pauză de „alimentat” de la mama lui. Aşa că nu pot să cred în aşa zise studii care ar demonstra efectele negative ale suptului.

  4. Articolul asta m-a uns pe suflet. Sunt mamica unui baietel de 2 ani si 7 luni, si „inca” il alaptez, exact din motivele descrise mai sus. Doar ca eu as pune mai pe ultimul plan compozitia laptelui la capitolul motive. E adevarat ca e un nutrient important, dar e si mai adevarat ca ar creste la fel de frumos si armonios si fara laptele meu. Pentru mine mai importanta e partea psihologica, si faptul ca nu vreau sa ii impun eu „de azi nu mai primesti”, atata timp cat el, din punct de vedere emotional, inca mai simte nevoia. Si cred ca nicio varsta impusa de societate nu e una adecvata pentru intarcare… fiecare copil e unic, si are nevoi diferite. In alta ordine de idei, desi merge la gradinita de la 10 luni, anul acesta nu a lipsit nici macar o zi pe caz de boala. Si cred cu tarie ca asta se datoreaza in parte si laptelui matern.

    1. Frumos punctat, mulțumesc! Și felicitări pentru alăptare chiar dacă a intrat în colectiv bebe fiind. Multe mame renunță în momentul acela… Legat de partea emoțională, eu chiar nu văd cum aș putea să fac, cum aș putea să-i spun că ceea ce a fost nu va mai putea fi, fără să presupună o traumă, un șoc… Și așa, fără motiv. 😦 Că-și dau unii cu presupusul…
      Multă sănătate și creștere frumoasă în continuare! 🙂

  5. Buna ziua, foarte fain si incurajator articolul, fetita mea are 7 luni si o sapramana si tare ni-as dorii sa o pot alapta cat mai mult timp. Inrrebarea mea este,….din ce am aflat de curand…..este adevarat ca in sarcina nu ai voie sa alaptezi caci vei declansa contractii? Eu mai vreau un bebe si cand am auzit aceasta m-am cam intristat, caci vreau sa o alaptez pe cea muca si cat voi fii insarcinata.
    Daca se poate, as vrea sa-mi dati accept sau sa ma adaugati la grupul acela de pe facebook (Loredana Ionut Culea), multumesc.

    1. Dragă Loredana,
      Mulțumim pentru comentariu.
      În ceea ce privește alăptarea în timpul sarcinii, aceasta fiind o întrebare pe care mamele și-o pun frecvent, vă copiez aici răspunsul întocmit pe grupul de sprijin:

      „Intrebare: Sunt gravida din nou iar doctorul mi-a recomandat sa imi intarc primul nascut deoarece imi poate pune in pericol sarcina. E absolut necesar?

      Răspuns: O sarcina normala si starea buna a sanatatii mamei sunt compatibile cu continuarea alaptarii primului nascut. Nu este necesara intarcarea atata timp cat totul decurge normal. Dupa nastere, primul nascut si noul bebelus pot fi alaptati in continuare simultan (alaptare in tandem), o experienta minunata ce ofera multe satisfactii atat mamei cat si ambilor copilasi. Intr-adevar, prin stimularea sanilor in timpul suptului se elibereaza oxitocina, un hormon care elibereaza laptele in canalele lactofere. Tot oxitocina e responsabila cu contractarea uterului in travaliu, dar corpul mamei nu reactioneaza la valuri de oxitocina decat dupa 37 de saptamani de sarcina. Contractiile uterine se petrec nu doar ca rezultat al suptului in sarcina ci si in timpul actului sexual in timpul sarcinii. Multe cupluri continua sa faca dragoste in timpul sarcinii fara sa fie o problema cu dezvoltarea si ducerea ei la termen. Daca doctorul nu a intersiz sexul in sarcina, alaptatul in timpul ei e la fel de sigur!

      Singurele motive reale care pot motiva nevoia intarcarii in sarcina sunt:

      * un travaliu prematur la prima sarcina

      * pierderi de sarcina anterioare

      * unele tipuri de sangerari.

      Gustul si consistenta laptelui in timpul unei noi sarcini se modifica, astfel unii copilasi ajung sa se intarce singuri. ”

      Am primit cererea dumneavoastră de aderare la grupul de pe Facebook, vi s-a trimis un mesaj, verificați, vă rugăm, și căsuța Others de la mesaje, precis a fost înregistrat acolo, de aceea probabil nu l-ați văzut. Vă așteptăm cu drag. 🙂

      Multă sănătate și spor la alăptat! 🙂

      1. Multumesc pentru raspuns 🙂 din pacate Nu am gasit nici un mesaj….si other nu-mi apare….eu am dat un request pe profilul dv…puteti doar sa-mi dati accept, e mai sinplu asa…..multumesc

  6. Si eu am un beietel de 2 ani si 2 luni care abia asteapta sa se inmoaie la sanul meu cand ajung acasa de la serviciu. Dupa ce suge este un alt copil, calm si cu energie de parca a tras un pui de somn. Pe langa bucuria copilului care suge, ne incarcam si noi bateriile stiind ca facem sigur un lucru minunat pentru ei.

    In ochii bunicelor e caraghios ca tot suge pt ca „e mare de acum” de ajung sa spun ca incepe sa renunte la san numai ca sa nu mai dezbatem acest subiect zilnic..

    Succes la alaptat!

  7. Felicitari! Nu stiam ca mai sunt persoane in Romania care nu asculta de comentarii rautacioase: cum, vrei sa mearga la scoala si inca e la san?, sau : laptele dupa un an nu e mai bun! Si eu am alaptat pe ambele fetite pana dupa 2 ani si sunt mandra de asta. Cand s-au hotarat ele ca le-a fost de ajuns atunci am oprit.

  8. Ciudat cum cel puțin 3 doctori pediatrii mi-au spus ca după 6 luni laptele matern nu mai are aceeași compozitie, aceleasi valori nutritive. Nimeni nu contesta beneficiile alaptarii minimum 6 luni, interesant cum studiile pe care le-ai citit tu contrazic părerea medicilor. Mie mi se pare foarte ciudat ca un copil cu toți dintii in gura sa fie încă atasat de sân, nu-mi pot imagina. Apoi ma întreb ce fel de viața sexuală ai, pentru ca sa fim seriosi trebuie sa elimini total din ecuatie sânii. In fine daca nu simteai plăcere inainte presupun ca nu contează nici acum. Eu de abia am așteptat sa intrerup la 7 luni, mi-a dat atât de multă libertate, am putut in sfârșit sa beau si sa mananc orice, sa ma duc la gym așa cum trebuie, sa-i dau formula cu biberonul in orice loc, sa-i dea partenerul sa mănânce oricând aveam si eu nevoie de somn, etc. Sa am corpul meu înapoi, sa-mi aparțina iarasi a fost cel mai minunat sentiment!!! Oh desigur ca îl iau pe copil in brate si primește tone de afectiune, nici o grija cu privire la asta! Interesant mi se pare ca alaptatul pentru mine a fost teribil de dureros de la început pana la sfârșit, mi s-au lăsat sânii, sunt moi ca un burete acum si spre 6 luni bebe avea deja 4 dinti si era foarte dureros si extrem de neplacut, deja se juca, nu sugea, i se părea foarte amuzant sa ma stânga si sa loveasca! Nu cred in studii sau articole culese de pe internet si mai cred ca fiecare trebuie sa-si urmeze instinctul. Daca ti se pare frumos, sănătos, normal si firesc sa adaptezi un școlar care la 7 ani își chiar schimba dintii, felicitări!!!

    1. Din pacate medicii de la noi sunt foarte putin informati pe tema asta, Mi se pare ciudat ca alegi sa crezi niste medici care nu aprofundeaza deloc domeniul alaptarii in scoala si nu studii concrete realizate de persoane special instruite in domeniu.

      Imi pare rau ca alaptarea nu a fost o experienta placuta pentru tine, sa stii ca nu exista alimente interzise in timpul alaptarii, poti manca orice, in masura in care si bebele accepta, iar pe masura ce creste nu mai sunt restrictii, chiar si un pahar de vin se poate bea ocazional, cantitatea de alcool care ajunge in lapte este infima (da, s-au facut teste).

      Durerea din timpul alaptatului este semn al unei atasari incorecte, odata ce bebele se ataseaza corect nu mai doare nimic. Iar dintii nu sunt deloc un impediment, bebele nu apuca sanul cu dintii,

    2. In primul rand tu vrei sa fii femeie si apoi mamica,Nu tuturor mamicilor li se trezeste instinctul matern care sa le faca sa isi doreasca ce e mai bun pt copilul lor si sa se puna pe ele pe locul 2.. Natural si sanatos e sa alaptezi si asta se poate verifica si uitandu-te in urma la generatiile anterioare care nu au crescut cu sticlute de la chicco si avent ci doar cu san caci platicul nu exista si totusi au crescut frumos si sanatos
      cand ti-ai intarcat copilul poti sa spui ca nu a suferit? ca totul a fost natural si lin?.. nu cred .. natural e sa alaptezi copilul atat cat are nevoie.. tu defapt ai inlocuit sanul, laptele matern cu o suzeta de cauciuc si un lapte praf.. daca nu e bine sa alaptezi copilul dupa 6 luni de ce l-ai inlocuit? de ce nu l-ai scos detot si nu ti-ai trecut copilul direct pe mancare.. iti raspund eu.. pt ca acel copil are inca instintul de a suge.. si natural e de la sanul mamei nu din platice

      1. Din comentariul tau reiese ca bebele mai mult ti-a deranjat viata pe care o aveai inainte decat sa ti-o faca mai frumoasa si din cate ne spui, traiesti acum tragedia vietii tale. Trist… Oricum, din ce spun mamicile cu experienta si care si-au inteles rolul trupului lor, alaptarea te determina sa reiei activitatea sexuala mai repede. Nu cred ca exista mamici care se excita sexual in timp ce copiii lor sug la san. Doar daca nu or fi si mamici cu deviere psihica si de comportament. Cat despre atasamentul bebelasului de sanul mamei, putem sa iti insiram noi kilometri de randuri, pana nu simti ce inseamna ca bebele tau de 11 luni, cu febra fiind si refuzand sa manance altceva, vine la tine si striga „tzitzi” nu prea poti intelege ce inseamna cu adevarat cuvantul alaptare, care, coincidenta, inseamna si a alina.

      2. Mi se pare groaznic atitudinea ta, care de fapt reflecta atitudinea majoritatii societatii de azi, si anume: pot sa-i dau formula cu biberonul oricunde. Lapte de la san nu puteai sa-i dai oriunde? De cand este normal ca un copil sa primeasca un inlocuitor de lapte matern si nu laptele in sine? Jalnic.

    3. Eu zic ca l-ai alaptat inca prea mult, Iza, 7 luni, Pe bune! Trebuia sa-l lasi bonei sa-l creasca ca sa poti merge linistita la gym si la solar. Ciudat este cum pui tu placerea sexuala mai presus decat puiul tau, mi se pare un lucru cel putin egoist, no offense. Dar..cum a zis si antevorbitoarea mea, nu tuturor femeilor li se trezeste instinctul matern din pacate..

  9. Ce chin a fost alaptarea pentru tine IzaPop,asa e,cand mama nu e pregatita sa renunte la placerile ei pentru binele copilului…pacat ca sufera copilasul tau ca in loc de caldura mamei la san,acum primeste o sticla de biberon,si ce noroc pe tata ca acum poate sa il hraneasca el,si sa stea el la sanul tau in locul copilasului.Si poti merge si la gym,ce satisfactie,de mancat puteai manca orice ca nu esti bolnava,alaptezi 🙂 Legat de placerea sexuala,sa sti ca placere simt ,cand imi atinge sotul sanii,deci daca tu nu ai simtit,probabil era altcineva de vina,nu copilasul sau faptul ca alaptai 🙂

  10. am ramas „”masca”” ca sa zic asa ce prostii pot debita unele..e clar ca nu toate femeile sunt facute ptr a fi mamici. Eu mereu ma gandesc la femeile care-si doresc cu disperare un sufletel si nu pot ramane insarcinate, cat de mult ar iubi ele un bb mic, o parte din ele..asta e viata ,nu stim sa apreciem ceea ce avem! Eu alaptez in tandem – Iza Pop nu citi ca s-ar putea sa lesini :)) – o fetita de 4ani si 8luni si una de 2ani si 7luni! mi se pare cel mai normal si mai frumos lucru de pe lume!cum as putea eu sa le refuz ceva ce la aduce alinare,siguranta?cea mare cand e racita, mananca foarte,foarte putin, in schimb cere tzitzi des. Ea chiar plange daca nu-i dau imediat ce cere,cum as putea sa-i spun „”mami nu mai pot sa-ti dau tzitzi ca esti mare,ca nu mai e bun”” ? n-as putea, pe bune!sau trebuie sa le intarc pe amandoua ca asa zice lumea?dar noi traim cu „”lumea”” in casa?sotul meu e perfect de acord cu mine si voi merge pe autointarcare indiferent cand va veni asta :)prefer sa las lumea sa comenteze – fetele mele sunt mai importante decat ce zice lumea. si sa sti ca n-avem nici o problema pe plan sexual draga iza, e super ok, si cred ca intr-adevar ai avut prob si inainte de sarcina. nu inteleg cum poti sa vrei sa-i dai biberon, in loc sa-l ti la pieptul tau sa se simta in siguranta..e clar ca ti se pare un calvar viata de mamica. pacat ca nu sti sa apreciezi ceea ce ai! iti doresc sa ti se deschida ochii candva in viitor si poate vei vedea ca ai pierdut ceva foarte important..trist ..

    1. Mi e un pic teama sa scriu acest comment insa parca prea exagerati demoland o pe iza pop.
      Acum sincer, e democratie, e alegerea fiecareia ce face cand face.ar trebui sa fim cu totii mai open minded si sa acceptam si idei diferite de ale noastre.
      Am citit articolul in speranta ca ma va convinge ca e ok alaptatul pana la nu stiu cati ani, si nu m a convins. Eu sunt o persoana mai pragmatica insa, cine stie. Imi voi mai da cu parerea dupa ce nasc, cred ca e cel mai fair asa.
      Multumesc

  11. Buna tuturor,

    mi-a facut mare placere sa citesc articolul despre alaptare si sa mi se sublinieze din nou, de ce este bine sa alaptez peste doi ani. Eu o fac de peste 25 de luni. Fiica mea este foarte sanatoasa, fara raceli, fara imbolnaviri de ‘societate’, cu dintii sanatosi si cu mami la fel de sanatoasa.
    E bine, foarte bine sa-i mai ofer laptic chiar de 5 ori pe zi. Pe langa hrana solida.
    Va pup si laptic mult.

  12. Cu tot respectul. ..in afară de iza pop…sunteți din alt secol… mama a avut lapte f puțin. ..numai 3 luni…sunt perfect sănătoasă, puternica. ..nu-mi amintesc sa fi fost traumatizata la 3 luni ca nu aveam lapte de supt. ..și apoi…perfect de acord. ..suntem mame. .. dar tre sa ne educam copii echlibrat…Cum sa-și trăiască propria viață, independenți…nu legați de sân forever. …îmi si imaginez ce bine s- ar simtu un baiat/fata când mama lui/ei le-ar spune colegilor lui/ei de școală …așa pe la 17 ani…ca a supt pana la 10 ani la san… sincer…:))) la fel… suntem mame. .dar trebuie sa rămânem si femei. .. ptr ca acei copii sa aibă modele demne în viața. .. frumoase, inteligente, respectate… de care sa copii noștri sa fie mândri când mergem la ședințele cu părinții. .. Cum sa îi dai sân pana la 11 ani? ;)) poi poate merge și la doamna invatatoare sa suga. .. why not? unele fete au ciclu la 10 ani…băieții erecție… poate chiar mai devreme la cât de expuși sunt… nu e prea puternica totuși legătură cu suptul când deja devi e conștient!??? oare cine e mai egoișt? ?

    1. Anna, e foarte usor sa fii rautacioasa… Dar nu ai nimerit :).
      Mai intai, ma îndoiesc profund ca mai tii minte ce ai simtit la 3 luni cand ai fost intarcata..
      Apoi, la trei luni e puseu de crestere si multe mame confunda asta cu clasicul la indemana „am pierdut” laptele..
      Mai departe.. Nu o sa detaliez in ce masura esti complet departe de adevar vizavi de asocierea pe care o faci alaptare vs sexualitatea… Mi se pare grotesc sa vezi ca adult (asa cum zici tu ca te vezi) ca sanul ca sursa de hrana are vreo legatura cu emoționalul de mai tarziu.. Dar asa e.. E greu sa discerni si sa pui mana sa citesti cand informatia e accesibila si..GRATUITA..

      PS. in caz ca nu stiai, țâța e facuta pt a alapta! Abia secundar si conform modernismului occidental a devenit obiect sexual… Dar, din nou, uneori e greu..

      1. :)))) nu e nici io răutate. ..doar putin echilibru… faptul ca suntem mame nu trebuie sa ne dea impresia ca suntem martire….ca wow…dacă îl ținem la san pana la 100 de ani…ce maxima legătură indestructibila o sa avem cu copilul nostru … are și alăptatul locul și rolul lui…max 1 an e de ajuns. ..pana nu intervine conștientizarea de care vorbeam. ..mai ales la băieți. ..despre care ar fi trebuit sa fi citit fiecare mama în clasa 11 la psihologie.. poate sa o facă insa și mai târziu. ..așa începând cu Wikipedia. ..;) unde tocmai ce scrie la complexul oedip. ..ca alăptatul e normal pana la un punct. …după care…culmea. ..naște complexe. ..poate ca freud a avansat o teorie prea radicală corectată ulterior de urmașii sai…dar nimeni nu cred ca neagă relația speciala intre copii și părintele de sex opus…relație care trebuie cultivata corect. ..nu cu supt pana la 11 ani și dormit în același pat…indiferent din ce motiv. .dragoste, dependenta, comoditate. ..nu știu ce bărbați vreți voi sa creșteti…sau ce soacre vreți sa deveniți. ..io una o respect mult pe soacra mea…a crescut un barbat independent, serios, echilibrat. .. alăptat 6 luni, culcat în pătuțul lui, etc… care își respecta mama, nu o venereaza … o vede ca pe o prietena, nu ca dependenta. .. în fine, poate cine a zis ca mamele strica viitorii bărbați nu a greșit prea mult…păcat

  13. Ar trebui sa ii anuntam si pe cei de la Organizatia Mondiala a Sanatatii despre complexul lui Oedip,anna vale,specialistii lor,medicii,psihologii,celelalte mari organizatii,UNICEF,ca ei recomanda alaptarea pana la 2 ani si BEYOND adica peste aceasta varsta. Vezi daca nu o au in echipa pe soacra ta :))
    „Over the past decades, evidence for the health advantages of breastfeeding and recommendations for practice have continued to increase. WHO can now say with full confidence that breastfeeding reduces child mortality and has health benefits that extend into adulthood. On a population basis, exclusive breastfeeding for the first six months of life is the recommended way of feeding infants, followed by continued breastfeeding with appropriate complementary foods for up to two years or beyond.

    To enable mothers to establish and sustain exclusive breastfeeding for six months, WHO and UNICEF recommend:

    Initiation of breastfeeding within the first hour of life;
    Exclusive breastfeeding – that is, the infant only receives breastmilk without any additional food or drink, not even water;
    Breastfeeding on demand – that is, as often as the child wants, day and night;
    No use of bottles, teats or pacifiers.
    Breastmilk is the natural first food for babies, it provides all the energy and nutrients that the infant needs for the first months of life, and it continues to provide up to half or more of a child’s nutritional needs during the second half of the first year, and up to one-third during the second year of life.

    Breastmilk promotes sensory and cognitive development, and protects the infant against infectious and chronic diseases. Exclusive breastfeeding reduces infant mortality due to common childhood illnesses such as diarrhoea or pneumonia, and helps for a quicker recovery during illness.

    Breastfeeding contributes to the health and well-being of mothers, it helps to space children, reduces the risk of ovarian cancer and breast cancer, increases family and national resources, is a secure way of feeding and is safe for the environment.

    While breastfeeding is a natural act, it is also a learned behaviour. An extensive body of research has demonstrated that mothers and other caregivers require active support for establishing and sustaining appropriate breastfeeding practices. WHO and UNICEF launched the Baby-Friendly Hospital Initiative (BFHI) in 1992, to strengthen maternity practices to support breastfeeding. The BFHI contributes to improving the establishment of exclusive breastfeeding worldwide and, coupled with support throughout the health system, can help mothers sustain exclusive breastfeeding.

    WHO and UNICEF developed the 40-hour Breastfeeding Counselling: A Training Course and more recently the five-day Infant and Young Child Feeding Counselling: An Integrated Course to train a cadre of health workers that can provide skilled support to breastfeeding mothers and help them overcome problems. Basic breastfeeding support skills are also part of the Integrated Management of Childhood Illness training course for first-level health workers.

    The Global Strategy for Infant and Young Child Feeding describes the essential interventions to protect, promote and support breastfeeding.”

  14. Si lectura de seara,articol scris pe pagina La Leche League
    Why nurse beyond a year?
    Quite simply: breast is best. A disservice is done to all when people are misled to believe that formula comes close to the quality of human milk.

    Although most doctors avoid saying so, out of fear of alienating some clients, formula-fed babies are generally less healthy than breastfed babies. The cognitive development of babies fed formula doesn’t equal that of those who are breastfed. Breast milk protects against disease and promotes optimal brain growth. Formula does neither of these things. (Huggins 2007)
    Manufacturers are unable to duplicate human milk and they continually experiment. As further explained by Kathleen Huggins in A Nursing Mothers Guide to Weaning, some have even called „the mass feeding of artificial human milk…one of the greatest experiments ever undertaken on human beings.”

    Many people are familiar with the recommendation that, to achieve optimal growth, infants should be exclusively breastfed for the first six months of life. What some don’t realize, however, is that there are benefits to nursing a child beyond six months. The World Health Organization (WHO) recommends nursing for a minimum of two years, and the United Nations Children’s Fund (UNICEF) advises the same. The American Academy of Pediatrics (AAP) recommends breastfeeding for at least a year.

    Even after 12 months, babies continue to benefit from human milk. At one year of age, a baby’s immune system is functioning at only 60 percent of adult level and because formula has no live antibodies, it is strongly associated with high rates of infection (Huggins 2007). A child’s immune system isn’t functioning at adult level until age six (Dettwyler 1994).

    The benefits of breastfeeding make it the optimal feeding choice. Also, there is no easier way to comfort a sick or upset child than to simply breastfeed. According to Norma Jane Bumgarner in MOTHERING YOUR NURSING TODDLER:

    Sucking is a necessary restorative for rapidly growing little people, so much so that most children who do not nurse seek an alternative such as a bottle, pacifier, thumb, fingers, hair, or blanket. Sucking on these alternatives can force a child’s permanent teeth out of alignment, while nursing actually improves the dental arch and may minimize self-comforting techniques.
    In addition, the benefits of breastfeeding a baby extends to a toddler for as long as a mother nurses. For an ill toddler, the ability to keep him hydrated and happy is a definite boon. Offering comfort is such a fundamental part and advantage of nursing a toddler – an aspect of the nursing relationship that is seldom understood by those who haven’t done it.

    Why isn’t nursing into toddler-hood „the norm” in some societies?
    Examining the animal kingdom indicates that extended breastfeeding is a natural function. In Katherine Dettwyler’s article, „A Time to Wean,” she discusses weaning habits of mammals, especially those of primates. She looks at a number of factors that may influence the age of weaning for these primates (quadrupling of birth weight, attainment of one-third adult weight, gestation length, and dental eruption) and evaluates what the human equivalent would be for weaning according to these factors. For example, for humankind’s closest relatives, the chimpanzee and the gorilla, the duration of breastfeeding is six times the length of gestation. „Based on these comparisons, an estimated natural age at weaning for humans would be a minimum of six times gestational length, or four-and-a-half years” (Dettwyler 1995). Another thing that was considered in her study was the fact that many primates wean their offspring when their permanent molars come in, which for humans occurs around five and a half or six years of age. Adult immune competence for humans occurs around six years old, „suggesting that throughout our recent evolutionary past, the active immunities provided by breast milk were normally available to the child until about this age.” Dettwyler ultimately concludes:

    Non human primate data suggest that human children are designed to receive all the benefits of breast milk and breastfeeding for an absolute minimum of two and a half years, and an apparent upper limit of around seven years.
    Human history supports Dettwyler’s studies. Nursing into toddlerhood was a common, natural occurrence. Soranus and Galen, for example, were two Roman doctors who wrote what was to remain the standard Western reference on infant care until the 18th century. Galen believed complete weaning shouldn’t occur until the child turned three, and Soranus said not until a child had all his baby teeth should he be weaned (Huggins 2007). Clearly if extended breastfeeding was harmful, it would have negatively impacted the human race. „Any serious harmful effects of long-term nursing would have crippled the entire ancient world” (Bumgarner 2000).

    In the early part of the 20th century, an anthropological study was conducted looking at childrearing practices in 52 societies. It was found that only two weaned their children before the age of one year. The US middle class limited infant feeding more strictly and stopped breastfeeding earlier than all but one other society (Huggins 2007).

    In a study done of 64 primitive cultures in 1945, it was found that only one culture weaned their children as young as six months. Mothers in China and Japan still nursed their children for four or five years well into the 20th century. During World War II, Burmese children nursed until age three or four. Up until 1950 in Kenya, mothers nursed until five, and in Mongolia mothers nursed until two or three and sometimes as old as six and seven. In New Guinea during the 1960s, children were nursing freely up until two, three, and sometimes four years of age (Bumgarner 2000).

    Breastfeeding into toddlerhood is natural and beneficial, but how common is it across the world today? As explained in A Nursing Mother’s Guide to Weaning, Margaret Mead and other anthropologists discovered that mothers wean in the way and at the time that their cultures prescribe and that peaceful, cooperative societies tend to wean later using gentler methods. Furthermore, it has been estimated the median age of weaning throughout the world is between ages three and five. That’s years, not months.

    Through Norma Jane Bumgarner’s exploration of traditional cultures in the modern world, an interesting picture is painted. The Siriono people of Bolivia don’t wean before the age of three. In Mexico, the Zinacanteco Indians (descendants of Mayans) nurse until age four or five. In East Africa and the Philippines, nursing for several years is not rare.

    So, how did some cultures stray so dramatically from the practice of extended breastfeeding? As Dettwyler states, breastfeeding is both a biological process and a culturized activity.

    As a biological process it [breastfeeding] is firmly grounded in our mammalian ancestry….as a heavily culturized activity, it is modified by a wide variety of beliefs, not only about infant health and nutrition, but also about the nature of human infancy and the proper relationships between mother and child, and between mother and father.
    As ideals, expectations, and family roles shift, so does the culture. Other issues that can affect breastfeeding and weaning include religious beliefs, a mother’s every day activities and employment, and ideas about independence and autonomy.

Lasă un comentariu

SUS ↑

La Leche League GB

Resurse pentru suport in alaptare

Ramona Bunescu

Resurse pentru suport in alaptare

Alex și David cresc

Resurse pentru suport in alaptare

International BreastFeeding Centre

Resurse pentru suport in alaptare

KellyMom.com

Resurse pentru suport in alaptare

peaceful parenting

Resurse pentru suport in alaptare

Alăptează!

Resurse pentru suport in alaptare

WordPress.com News

The latest news on WordPress.com and the WordPress community.