Minunea gemenilor – Mami alapteaza-ne, nu vrem lapte praf!

Gemeni. Nascuti prematuri. O mama informata si luptatoare pana la capat. Rezultatul? Readucere la san si alaptare exclusiva!

Sarcina mea decurgea frumos si zilnic eram pe pagina grupului Alapteaza! pentru a asimila noi si noi informatii despre acest proces minunat care este alaptatul. Ma vedeam cu cei doi bebei, gemeni, la piept, si eram convinsa ca voi reusi sa pun in aplicare toate sfaturile de pe grup. Imi doream asta cu tot dinadinsul!

Planurile mele au fost date un pic peste cap cand la 31-32 saptamani de gestatie gemenii mei au hotarat sa vada lumina zilei. Am realizat de atunci ca nimic nu va fi cum visam si lumea mea s-a prabusit pentru cateva momente. Am ajuns la spital cu membranele unuia dintre copii rupte. Am primit dexametazona injectabila pentru a ajuta maturarea plamanilor copiilor si am fost nevoita sa stau in travaliu 24h pentru ca medicamentul sa-si faca efectul si ei sa poata respira bine cand vin pe lume.

Dupa cele 24h de travaliu, am ajuns pe masa de nasteri si in mai putin de jumatate de ora nasteam doi bebelusi micuti si plapanzi. Am dorit nastere naturala, dar mi s-a efectuat epiziotomie, deoarece al doilea bebe era pozitionat in transversala si l-am nascut in pelviana, dupa ce doua asistente mi l-au intors prin burta. Nu am putut sa-mi vad copiii decat cateva secunde, apoi au fost luati si dusi la terapie intensiva. La o ora dupa nastere, am dorit sa-i vad si nu m-am lasat pana nu mi-au permis acest lucru. Cel mare avea 1550 gr, iar cel mic 1350 gr. cu scoruri Apgar 6 si 7.

Stiam ca sunt la inceputul unei lupte importante si grele, dar nu aveam cum sa stiu cat de greu poate fi. Am stat o luna si doua zile internata in spital. Copiii au iesit de la terapie intensiva dupa o saptamana de la nastere si sperantele mele cresteau pe zi ce trecea. Era groaznic de dureros sa nu-i pot atinge si strange la piept si sa-i vad slabi  si atat de fragili, intepati pe brate si pe picioruse, cu urme de vanatai de la branule si cu tuburile de gavaj prin care erau hraniti. Mi se frangea sufletul sa-i aud plangand de foame in timp ce asteptam cu celelalte mamici sa intram la copii sa ne mulgem si sa le dam laptic. Cu aproximativ o saptamana inainte de externare, copiilor le dadeam laptele meu cu biberonul si visam sa-i pun la piept. Am avut o tentativa inca de atunci sa incerc sa vad daca vreunul ar putea sa suga. Bineinteles ca nici nu se punea problema.

Am ajuns acasa cu doi copii de 2160 gr si 2070 gr. si am continuat sa ma mulg odata la 3 ore, ca in spital, si sa le dau lapticul meu. Zilele si noptile se contopeau si nu mai prea faceam diferenta. Copiii aveau un program haotic si foarte curand am cumparat prima cutie de lapte praf. Acum, cand ma uit in urma, ma gandesc ca e foarte posibil ca acel moment sa fi coincis cu primul puseu de crestere de cand îi aveam acasa si neavand energia necesara sa-i pun la piept, suplimentam cu formula. Alt motiv era greutatea lor, sub 3 kg. Doream sa-i vad mai intremati. Totusi, intre toate momentele de spalat biberoane si pompe, sterilizat si muls, nu imi pierdusem nadejdea ca voi alapta intr-o zi.

Si zilele treceau, iar eu imi faceam curaj sa incep procesul de alaptare. Sotul meu ma sustinea si nu facea nici presiuni asupra mea, ajutandu-ma cu hranitul si schimbatul scutecelor, fiind la fel de implicat ca si mine. A venit si ziua in care m-am hotarat sa iau taurul de coarne si sa pun unul din copii la san. I-am incercat pe amandoi si mi s-a parut ca cel mai pregatit era geamanul mai mare, al doilea nascut. Primii pasi au constat in folosirea unui sistem sns. Îi dadeam laptele meu cu degetul de care era lipit tubul de gavaj si asa am tinut-o cateva zile, pana am cedat. Era foarte mare efortul si mi se parea ca-mi chinui copilul. Al doilea pas a fost sa cumpar protectie din silicon si sa incerc sa-l pacalesc bebe ca papa la biberon. El manca, dar tot cu chin. Plangea si se zbatea si alternam biberon/san cu protectie. O harababura totala. Timp in care ma mulgeam si pentru celalalt bebe, cel mic.

De la un punct incolo, observasem ca lactatia era in scadere. Stiam de ce, insa nu ma mai simteam in stare sa continui in acelasi ritm. Ajunsesem sa ma mulg odata la 5-6 ore si normal ca laptele nu mai era asa mult. Eu, care avusesem si pentru un trib intreg,  dupa cum mi-a spus dna dr. Ana Culcer.

Teoretic, eram rapusa, ultima lovitura fiind greutatea in scadere la bebe. Cel mic ajunsese sa aiba o greutate mai mare. Acela a fost momentul in care am hotarat sa depun armele, pentru o perioada, urmand sa reiau lupta cand voi simti ca suntem capabili atat eu cat si bebelusii. In aceasta etapa alternam biberonul cu sanul (mai mult biberon, sa fiu sigura ca mananca suficient) si le dadeam 50 lm/50 lp. Ma simteam invinsa ori de cate ori preparam formula, urand-o din tot sufletul si sperand ca vom scapa de ea.

Dupa o perioada de aproximativ 2-3 saptamani, nu stiu din ce motiv si care a fost inspiratia, dar am pus bebele mare la san si am constatat ca se ataseaza corect si mananca cu pofta. Mi-au dat lacrimile si din acel moment am renuntat la biberon. Mai aveam unu bebe care manca inca la biberon, insa faptul ca pe unul din ei puteam sa-l alaptez era un miracol.

Acum eram mult mai sigura pe mine si chiar daca greutatea lui bebe mai stagna, sau parea ca scade (nu cantaream la aceleasi ore si stiam ca pot exista variatii din acest motiv) nu ma mai descurajam si am continuat. In paralel, inca ma mulgeam pentru celalalt bebe. Sanul drept era pentru cel alaptat, iar sanul stang pentru muls. Vreo doua saptamani am tinut-o asa, pana cand m-am simtit din nou pregatita sa pun si bebe2 la san. Cu el totul a fost mai simplu. Fara sns, fara protectii de silicon si fara proteste prea mari. Putin cate putin la piept, in fiecare zi la fiecare masa si puiul meu a ajuns sa manance la san.

In momentul de fata amandoi copiii sunt alaptati exclusiv si pentru asta va multumesc si voua, mamelor din grupul Alapteaza! pentru toate povestile de succes, pentru sfaturi si incurajari, respect si dragoste nemarginita pentru copiii vostri.

Sper ca povestea mea va inspira si alte mame aflate in dificultate.

Multa sanatate si laptic din belsug va doresc!

6 ianuarie 2014

Trimite-ne povestea voastra despre inceputurile alaptarii la adresa alapteazatimisoara@yahoo.com si noi o vom publica pe blog!