” Mama, de ce e țiți în vitrine ? ” întreba un copilaș de 8 anișori trecând cu mama și tatăl lui pe lângă un chioșc plin de reviste, în timp ce se întorceau de la cumpărături de la piața din zonă.
Mama își ridică privirea și văzu una din revistele expuse …”pentru adulți”.
Se opri o clipă…i se puse un nod în gât.
În minte îi reveniră imediat amintirile minunate ale alăptării, cum l-a pus la pieptul ei din clipa in care a sosit pe lume, zile și nopți fără număr în care l-a ținut în brațe, la sân, momentele în care sânul a fost alin și mângâiere, în erupțiile dentare și nu numai, sănătate când toți ai casei s-au îmbolnăvit iar el micuțul a fost protejat, hrana care l-a crescut, lumina din ochișorii lui și mânuțele pufoase ținând strâns tzitzi, apoi cuvintele…”iubec tzitzi”.
Își aminti și momentele grele, rănile de la începuturi, cum a biruit canalele blocate, cum a depășit puseurile, cum dormea cu el la sân ruptă de oboseală, cum iși spunea în fiecare zi „mai un pic”, cum facea ture în noapte cu el în brațe…cum s-a încheiat doar cu câțiva ani în urmă atât de frumos, de la sine, aceasta etapă încât nici nu și-a dat seama.
Îngenunchie și privindu-și baiețelul cu lacrimi în ochi îi spuse:
….
Pentru că, dragul meu, să-ți povestesc…despre cum e lumea asta. Generații la rând au transmis ideea că „a fi la sânul mamei” e ceva rușinos și scârbos. Că nu vorbim despre asta. Că nici copiii nu au voie să-și vadă mama alăptând surioara sau frățiorul. Că „nu e frumos” să alăpteze o mamă în public, că se smintesc copiii din parc.
Că uite, băieții o să sufere din punct de vedere psihologic dacă sunt alăptați „prea mult”. Fetițele se joacă cu păpuși care au biberoane și suzete, e plin de ele în magazine. În cărțile pentru copii, știi cărticica aceea cu lucrurile de cumpărat pentru bebe și aceea cu ” Bun venit surioarei”, sunt pozele cu biberoane.
Și tzitzi ? Nu e pentru alăptat. Nu…
E de vânzare…
Dar tu, dragul meu, să știi un lucru.
Că tzitzi e cel mai frumos dar pentru un bebeluș. E naturalul, așa e lăsat de Dumnezeu să fie crescut un copil, la sânul mamei. Nu e nimic scârbos. E izvor de sănătate. Și nici rușinos. E cea mai pură manifestare a dragostei necondiționate de mama. Cum ar putea fi de rușine iubirea mamei ?
Și toți copiii au dreptul de a fi alăptați.
Toți copiii au dreptul de a li se păstra inima și mintea curată, de a fi învățați și crescuți frumos. Oare cum nu ii afecteaza psihologic deloc revistele cu sânii expusi, sau reclamele sau spoturile publicitare, sau altele, dar ii afectează dramatic când văd un bebe la sân ? Revistele pot continua să stea în vitrine și în alea virtuale și să fie vândute la milioane de tineri bărbați în devenire însă alăptarea e interzisă că „se strica” copilul. Societate ipocrită…
Oare fetele noastre asta să învețe că valorează ?
Vânzare pe câți arginți ?
Și-apoi oare cum să creștem femei și mame puternice care învață să lupte și când e greu dar știu că luptă pentru ceea ce e mai bun pentru copii ?
Toți copiii pot fi în jurul mamelor, chiar și atunci când au un bebe la sân. E ceva atât de firesc.
Iar tații – zise tatăl lui în timp ce își ridică soția și îi lua mâna în mâna lui – ar trebui să își ocrotească familia. Să își susțină soția din prima clipă a nașterii copiilor, să fie acolo, prezenți…să își învețe copiii…
Când vei crește mare și te vei căsători, să îți prețuiești soția, și când va deveni mamă să respecți darul acesta pus în ea. Nu e nimic mai prețios. E o investiție în copiii tăi. Și în copiii copiiilor tăi. În mintea și în sufletul lor.
Pentru ca niciun copil să nu mai pună întrebarea „Mama, de ce e țiți în vitrine?”…
Text : Adina Brănici , consilier în alăptare
Editare foto : Dinu Diana
Alăptează! 