Povestea suzetei

“A fost odata ca niciodata o suzeta…”, incepe sa povesteasca Oribasius citandu-l pe Soranus, fizicianul din Efesul secolului al II-lea, in timp ce mai punea niste lemne pe foc.

“Vreti sa stiti cum arata ?” intreba el, luand o bucata de papirus si incepand sa deseneze niste obiecte in forma de porci, broaste si cai ce aveau o gaura prin care se turna miere si inca o gaura in gura animalului din care bebelusul sugea continutul dulce[1] [2]. Erau in esenta niste obiecte in care se punea miere sau zahar, confectionate pentru a opri bebelusul din plans [3] [4].

 …

1506. Albrecht Dűrer trase panza de pe lucrarea sa „Madona si copilul” in care pictase un copilas ce tinea in mana o bucata de tesatura umpluta cu alimente (paine, cereale, grasimi, carne), si incorporata in lichid dulce [1]. Parintii – spuse el- mai scufunda suzetele si in bauturi alcoolice precum coniacul sau le umplu cu opiacee, ca sa calmeze bebelusii carora le e foame, bebelusii care au dureri sau bebelusii pe care vor sa ii sedeze [4].

Sursa foto: http://www.wikiart.org

La un popas in calatoria noastra, iata ca ne intalnim si cu Metlinger (prin anul 1473) si cu Rossslin (in 1513). Ei scot un volum prafuit “A guide on Young Children”, acestia fiind primii care mentioneaza suzeta in literatura medicala.

De pe coridoarele secolului XVII, intram in salile Muzeului Metropolitan de Arta din New York [5], in salile Muzeului Copilariei „Victoria si Albert” [6], in salile muzeului Norfolk din Anglia [7] si ale Muzeului Colegiului Roial al Chirurgilor din Scotia [8]. Descoperim aici stramosii suzetelor moderne. Erau niste obiecte facute din metal, includeau un fluier, o zornaitoare si o parte grea din coral sau os. Parintii le foloseau pentru diminuarea durerilor eruptiilor dentare, dar le confereau si un sens mistic, superstitios, crezand ca zornaitoarea si fluierul pot mentine departe spiritele rele si bolile responsabile de ratele ridicate de mortilitate infantila.

…

E seara. 1901. O lampa aprinsa inca in magazinul Greenwich. Christian W. Meinecke sta aplecat deasupra unei mese si lucreaza la patentul de suzeta. O tetina de caciuc de India si un scut in forma de disc care sa asigure neinghitirea ei de catre bebelus (ceva in plus fata de tetina de cauciuc a lui Ellijah Pratt patentata in 1845). Iata ca i-a reusit, patentul a fost aprobat. In scurta vreme, au aparut si alti inventatori care au facut variatii, au adaugat un inel de care putea fi tinuta sau smulsa suzeta din gurita bebelusului, si in aceasta configuratie de baza o gasim si azi. Tetinele de cauciuc erau prelucrate cu sulf si erau urat mirositoare. Aveau si diferite culori, negru, maro si alb. Cele albe erau stropite cu plumb. Scuturile erau facute din os, fildes sau aluminiu. Desi au fost emise imediat avertismente si critici asupra pericolelor acestor suzete, mamele au continuat sa le foloseasca.

Cam tot pe atunci, in Anglia, bebelusii sugeau din biberoanele tip banjo, facute din sticla sau faianta, cu un tub de cauciuc lung care se rula de la tetina pana la partea de jos a sticlei, mediu extrem de favorizant pentru dezvoltarea de bacterii. Mamele epocii victoriene nu pretuiau atat de mult alaptarea; ele se mandreau cu faptul ca  bebelusii sugeau singuri din biberoane, considerandu-l un act de independenta si au continuat sa le foloseasca, desi foarte multi bebelusi mureau din cauza lor. Opt din zece copii mici nu mai ajungeau sa isi sarbatoreasca a doua aniversare a vietii lor. Au fost numite „biberoanele mortii” [9].

Sursa foto: http://littlepennydreadful.tumblr.com/post/76193242995/a-little-history-of-the-victorian-murder

In 1926, Franta a interzis suzetele, considerandu-le nocive si neigienice. Similar, in SUA, ziarul New York Times publica un articol in care erau mentionate pericolele asupra dezvoltarii dentitiei si cresterii riscului de tuberculoza. Au ajuns sa fie controversate si datorita unor afirmatii aparute intr-o revista medicala germana in care suptul suzetei era asociat cu slabiciune, probleme sexuale si calitate scazuta a vietii in perioada de adult. Conceptul sexual desi complet nefondat a fost preluat si dezvoltat de Freud cativa zeci de ani mai tarziu.

Cu toate ca suptul de confort este la fel de important ca si suptul nutritiv si aceastea ambele se intampla in mod natural la san, unii bebelusi isi sugeau si degetelele pentru alin. Iar pentru aceasta erau aspru tratati. Mainile le erau legate de patuturi sau bagate in manusi cu degete de aluminiu [10].

Nu mai departe de anul 2013, intr-un articol din revista de pediatrie au fost scrise avertismente pentru parintii din Houston Texas care ofereau suzete inmuiate in miere [11].

Anno Domini 2017.

O mama intra in cabinetul medicului pediatru pentru consultatia programata a bebelusului de o luna.  In timp ce bebelusul este examinat, acesta incepe sa planga.

– Este hranit mixt ?

– Nu, este alaptat exclusiv.

– Cand a supt ultima oara ?

– Acum 30 de minute, raspunde mama.

– In regula. Unde-i minciunica ? Aveti la dvs minciunica?

– Va referiti la suzeta ?

– Da. Daca nu aveti, sa cumparati. Suzeta il pacaleste pe sugar sa mai astepte, pana vine ora de masa. Trebuie sa suga la program. Mai are de asteptat 2 ore jumatate. Trebuie sa invete sa respecte timpii de digestie. Bebelusul incepe sa planga si mai tare…

– Tot asa, continua medicul, daca a supt 20 minute la fiecare san, scoateti sanul si introduceti suzeta. Altfel o sa va foloseasca pe dvs pe post de suzeta si nu doriti asta, nu ? Copilul de cand e mic trebuie sa stie ca nu-i dupa el…

Doua mame povestesc in parc in timp ce isi plimba bebelusii in carucior. La un moment dat, unul din micuti incepe sa planga.

 – Vrei in brate ? Nu te iau, shhhh, poftim suzeta. Si continua discutia mai departe cu prietena ei.

– Ah, ma termina asta mic al meu. Toata ziua vrea numai in brate. Nu pot face nimic de el.

– Si a mea e tot asa! Cred ca ei doi s-au vorbit cum sa ne manipuleze…

Niste prieteni tineri vin in vizita la o familie cu nou-nascut. Bebele doarme linistit pe pieptul mamei.

– Ce dragalas e! Sa va bucurati de el!  Ah , am luat ceva pentru bebelus. Cum noi nu avem bebe, ne-am orientat cam dupa ce este cel mai bun pe piata. Am gasit o suzeta foarte frumoasa, are cutie speciala, e ortodontica. Se numeste „mute button pacifier”. Asa arata.

Sursa foto : http://www.fandomplanet.com

Are si optiune de conectare wireless. Pentru parinti moderni, la zi cu ultima tehnologie. Si un set de biberoane, zice pe ele ca imita sanul, ca-s cele mai naturale.

Speram sa va fie de folos …

” Si-am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea-asa!”

Asteapta putin! Nu pleca! Si cum ramane cu ea ? E buna sau nu e buna, au nevoie bebelusii de ea ?

Suzeta de azi. Mai mare, mai mica, de latex sau silicon, rotunda sau ortodontica, cu cutii de protectie, lantisoare si clipsuri de agatat, arata foarte frumos in magazinele destinate bebelusilor. E atat de plin de ea incat nici nu ne-ar trece prin cap sa nu cumparam.  Face parte din viata unui bebelus, este un accesoriu absolut normal din trusoul lui. Si totusi, aduce ea beneficii? Daca da, care sunt acestea si pentru cine ?

1. Efectele suzetei in raport cu afectiunile orale

Din punct de vedere al afectiunilor orale, conform studiilor lui Silva [12] , Degan [13] si Correa [14], se mentioneaza ca aparitia acestor afectiuni depinde de durata, frecventa, intensitatea utilizarii suzetelor, precum si de pozitia ocupata in cavitatea bucala, de hipotonia muschilor oro-faciali si de varsta copilului cand inceteaza suptul suzetei.

Riscul de malocluzii, muscaturi deformate creste in functie de timpul de supt al suzetei [15]. Cu cat suptul suzetei continua si dupa varsta de 3-4 ani, cu atat riscul de muscatura deschisa poate influenta semnificativ si dentitia definitiva. De asemenea pot aparea complicatii daca se dezvolta si muscatura asimetrica.

Pe de alta parte muscatura posterioara poate aparea inainte de 2 ani, datorita modificarii boltei palatine. Pentru a ameliora acest efect in jurul anilor ’50 au fost introduse suzetele ortodontice, mentionate ca si promovand miscari ale musculaturii mai apropiate de suptul natural, la san, spre deosebire de suzetele clasice. Desi unele studii nu au gasit diferente intre forma boltei palatine a copiilor care primeau biberoane cu tetine ortodontice si cei care erau alaptati, alte studii au aratat o incidenta mai mare a protruziei incisivilor la copiii care primeau suzetele ortodontice, si o incidenta mai mare a muscaturii deschise la cei care primeau suzetele conventionale.

In ceea ce priveste aparitia cariilor dentare, studii precum [16] atentioneaza asupra riscului crescut daca copilul inca suge suzeta la 18 luni, in timp ce studiul lui Yazquez-Nava [17] a descoperit un risc de 2 ori mai mare la copiii care primeau suzeta fata de cei care nu aveau.

In raport cu alaptarea, executia miscarilor de supt la san este diferita fata de suptul tetinelor artificiale de la suzeta, biberon si mamelon de silicon. Limba alaturi de muschii peri-orali este organul musculo-cavitar care joaca rolul principal in extragerea laptelui. Cand bebelusul este alaptat , limba executa o miscare ondulatorie, peristaltica, de contractii progresive prin care extrage si conduce laptele, pasind peste pragul gingiei inferioare protejand mamelonul mamei de frictiuni si cuprinzandu-l ca intr-o cupa a unei flori ce se inchide si sigileaza astfel atasarea.

Cand bebelusul suge o tetina, limba se retrage in spatele gingiei inferioare, urmand apoi o actiune de suctiune si aspirare finalizata cu piston pentru a opri fie fluxul de lapte fie suptul in gol.

Un bebelus care suge la san si primeste ca alternativa tetine artificiale este expus riscului de confuzie san-tetina. Cu fiecare supt nenatural oferit bebelusului creste riscul refuzului sanului. De ce acest lucru ?

Deoarece acest risc vine ca efect tip cascada sau efect domino :  bebelusul nu va mai sti cum sa extraga laptele din san, va ajunge sa planga de foame frecvent, nu va mai accepta sanul si se va produce intarcarea timpurie.

Desi unele cercetari afirma faptul ca dupa stabilizarea lactatiei (aproximativ in jurul varstei de 3 luni) riscul e mai scazut si parintii pot da suzete bebelusilor , studiul lui Soares et al [18] care a cuprins peste 270 de copii nascuti intr-un spital prieten al copilului unde mamele au fost educate sa evite utilizarea suzetelor pentru a minimiza acest risc, a aratat ca un realitate nu se asteapta pana la 3 luni; peste 60% din bebelusi primisesera de fapt suzeta din prima luna de viata, multi dintre ei inca din prima saptamana de la nastere.

Utilizarea suzetelor are impact si asupra procesului de lactogeneza afectand in sens negativ productia de lapte a mamei. Conform rezultatelor din studiul lui Howard [19] si Bins [20] mamele tind sa alapteze tot mai putin la fiecare sesiune de alaptare oferind suzeta in locul sanului, chiar daca bebelusului inca ii e foame,  sau se folosesc de suzeta pentru a introduce spatieri mai mari de timp intre supturi, ambele actiuni scazand dramatic lactatia in decurs de cateva zile sau saptamani.

Cu privire la riscurile de sufocare si inghitire sau ranirea mucoasei orale respectiv a bazei nasului daca cumva copiii cad cu suzetele in gurita au fost trase nenumarate semnale de alarma [21], [22], [23].

De asemenea in ceea ce priveste siguranta chimica a materialului din care sunt confectionate sau substantele cu care sunt tratate, a fost necesara introducerea unor reglementari pentru a se evita intoxicarea bebelusului cu N-nitrosamina, ftalati si siloxani [23], [24], [25]. Alergiile la latex au dus la introducerea suzetelor cu tetine de silicon.

Daca suzetele cad pe jos afara, in parcuri, sau alte locuri, acestea trebuie sterilizate cu atentie pentru evitarea riscului de infectii bacteriene.

Mai mult, suptul suzetei creste riscul infectiilor urechii (otita medie acuta) sau ale cavitatii bucale (candidoza orala) [26], [27].

In lumina acestor criterii analizate si in urma rezultatelor studiilor de cercetare, ce concluzii rezulta ? Cum putem intelege mai bine aceste studii ? Se contrazic? Nu, se completeaza.

• Daca riscul de afectare a lactatiei si modificare a mecanismului de supt exista inainte de 3 luni,
• daca riscul aparitiei cariilor dentare creste odata cu suptul suzetei pana la 18 luni,
• daca riscul deformarii structurilor bucale, a muscaturii posterioare creste odata cu utilizarea suzetelor pana la 2 ani, a muscaturii deschise si asimetrice daca suptul e prezent pana la 3-4 ani care impacteaza la randul lor procesul de alimentare (mestecarea, deglutitia) si vorbire,
• daca peste acestea mai suprapunem riscul de posibile infectii bacteriene, intoxicatii sau alergii, concluzia este ca… va las pe dumneavoastra sa spuneti.

„Neah, nu-i chiar asa.  Uite, eu am dat suzeta ambilor copii si dintii lor sunt perfect sanatosi, nu am avut niciun fel de probleme.”

Trebuie sa intelegem cum functioneaza riscurile, cum se fac studiile.

Doar pentru ca cineva care traverseaza strada intr-un loc nepermis nu este lovit de masina, nu inseamna ca nu exista riscul de a fi accidentat. Nu s-a intamplat atunci insa riscul exista si ramane valid de absolut fiecare data.

Apoi, o data empirica sau bazata pe experiente reprezinta cea mai slaba dovada pentru cazul respectiv. De aceea apelam la cercetari sistematice, construite dupa rigurozitate stiintifica, analize statistice, studii observationale sau randomizate (functie de situatie), grup de studiu/control mare, cu control asupra variabilelor studiate, si multe alte aspecte foarte importante.

Sa nu intelegem gresit, multe cercetari au pornit de la dovezi empirice, in unele cazuri, cum a fost aplicarea tratamentului cu penicilina dupa descoperirea lui Fleming si munca lui Florey & Chain, nici nu a mai fost necesar studiul pe termen lung ci doar de scurta durata, deoarece eficienta functionarii tratamentului era evidenta [32].

Insa, ce subliniez e faptul ca marturiile personale nu reprezinta niciodata cea mai puternica dovada, ci sunt ultimele in setul de dovezi.

Iata cateva din problemele ridicate de dovezile empirice:

– eroarea „post hoc ergo propter hoc”;

– nu sunt reprezentative;

– nu sunt controlate;

– dimensiunea grupului de studiu e N=1;

– nu sunt colectate sistematic;

Pentru informatii detaliate legate de aceste probleme, cititi aici [32], [33].

„Dar bebelusul meu isi suge degetul. Nu e mai bine sa suga suzeta decat sa suga degetul ?

Haideti sa vedem logica. Suptul pe deget are aceleasi riscuri asupra deformarii cavitatii bucale cum are si suzeta. De ce am vrea sa inlocuim ceva cu altceva care are aceleasi riscuri ?

„Poate fi eliminata mai usor suzeta mai tarziu”.

Lucrul acesta nu este adevarat, este de multe ori la fel de dificil de scos suzeta complet din viata unui copil precum e si suptul degetului.

Mai mult, sunt bebelusi care primesc suzeta insa cu toate acestea isi sug si degetul. Nu avem o garantie ca daca va primi suzeta nu isi va mai suge degetul, iar riscurile nu scad ci de fapt se dubleaza. Unii bebelusi ar suge degetul si in timp ce sunt la san. Unii ar suge si san si deget si suzeta. Dintre toate variantele, suptul la san este cel real benefic.

Solutiile pentru eliminarea suptului degetului depind foarte mult de cauza pentru care un bebelus isi suge degetul:

– suptul de foame. Solutia e oferirea sanului daca bebelusul suge degetul de foame (necesita o aplicare corecta a managementului alaptarii si o buna observare a bebelusului).

– suptul de confort (uneori pentru a intra in stare de somn). Solutia e oferirea sanului cand bebelusul suge degetul ca sa se linisteasca.  Daca nu doreste sanul, atunci oferit jucarie de dentitie cu lamela de silicon sau alte jucarii si retras usor degetul, tinut manuta in mana noastra, plimbat si aratat diverse obiecte, mangaiat, cantat. Unele mame au supraproductie si/sau reflex de ejectie puternic al laptelui, bebelusul ar suge si de confort dar ii vine permanent lapte si atunci scoate sanul si introduce degetul. In acest caz, se aplica solutiile pentru managementul reflexului de ejectie puternic pana la stabilizarea fluxului (pozitii anti-gravitationale, staza pe san, etc). De asemenea disponibilitatea mamei, ambianta si armonia familiei sunt cateva criterii care conteaza mult pentru dezvoltarea afectiva armonioasa a copilului.

– suptul de explorare (nu suge doar un deget anume, ca un tipar bine impregnat, ci suge manuta, apoi ajunge in decurs de cateva luni si la picioruse, suge si alte obiecte fara sa fie fixat pe un anume deget). Suptul de explorare e in regula insa trebuie corect identificat. Ca principiu : nu speculam niciodata ca e un supt de explorare pana nu ne asiguram mai intai ca am indeplinit nevoile de hrana si de confort la san ale bebelusului.

– suptul de dureri de dinti. Solutia e oferirea sanului, a gelului de dinti, a jucariilor de lemn, coliere de alaptare sau jucarii cu lamele de silicon daca suge degetul de durere cu miscari tip masaj.

– suptul de greva. Solutia in cazul in care bebelusul intra in greva suptului la san, insa ar suge orice altceva – degetul, haine, patura, protectiile de la sistem de purtare- necesita aplicarea protocolului special de greva, pe masura ce se investigheaza cauzele posibile.

Dar din punct de vedere psiho-afectiv ?

2. Efectele suzetei asupra dezvoltarii psiho-afective

Suptul non-nutritiv sau de confort este un supt fiziologic care se dezvolta inca din mediul intrauterin. Acest supt reprezinta parte integranta a actului alaptarii, alaturi de suptul nutritiv, bebelusul gasindu-si alinul si mangaierea tot la sanul mamei. Intrucat hrana pentru suflet e la fel de importanta ca hrana pentru trup, suptul de confort nu ar trebui eliminat si nici inlocuit cu o suzeta. Este complet impropriu sa spunem „bebelusul suzeteaza la san” deoarece sanul este originalul, suptul la san reprezinta mecanismul biologic fundamental de linistire a unui bebelus, existent dinainte de a se inventa suzeta. Nu, nu suntem suzete umane. Mai degraba „bebelusul saneaza suzeta”. Dar este tot la fel de „logica” afirmatia precum este si „bebelusul biberoneaza sanul”.

Sursa foto : http://www.themilkymeg.com

Un studiu recent [28] publicat in revista Basic and Applied Social Psychology condus de o echipa de cercetatori psihologi de la Universitatea Wisconsin-Medison Oglethorpe din Georgia impreuna cu Universitatea Clemont din Franta a aratat ca utilizarea suzetelor afecteaza legatura emotionala dintre bebelusi si parintii lor. A fost monitorizat gradul de conectare si raspunsul emotional a 29 de femei la trei tipuri de manifestari emotionale a bebelusilor – bucurie, tristete/suparare si o expresie neutra, in timp ce bebelusii aveau suzeta in gurita, fata acoperita cu un chenar,  respectiv gurita si fata complet libera.

Cand gurita bebelusului a fost acoperita, fie avand suzeta fie cu chenarul, femeile au marcat emotia bebelusului ca fiind mai putin intensa decat atunci cand fata era complet libera, indiferent de starea emotionala a bebelusului (fericit sau intristat). De asemenea raspunsul facial reciproc al femeilor a lipsit cand fata bebelusului era ascunsa de suzeta sau chenar.

Implicatiile acestui studiu sunt foarte importante, deoarece mecanismul de reglare emotionala precum si procesul de invatare pentru un bebelus depinde de activitatea faciala a celor care-i poarta de grija. Cand un bebelus plange si isi exprima liber exact starea sa, adultii din jurul sau au tendinta de a veni sa vada imediat ce se intampla cu el si de a rezolva nevoia pe care acesta o comunica, spre deosebire de situatia in care bebelusul plange cu suzeta in gurita – adultii se angajeaza mai putin in interactiune si rezolvarea nevoii bebelusului timp in care si bebelusii invata mai putin neputand reproduce mimica parintilor.

De asemenea, adultii raspund mai repede la starea de fericire a bebelusului cand nu are suzeta in gura iar exprimarea bucuriei in deplinatatea ei, bucurie la care participa nestingheriti si nelimitati copilul si parintii/ingrijitorii este de asemenea importanta pentru o atitudine optimista in viata. Se cunoaste efectul molipsitor si binefacator al zambetului si rasului de copil, se cunoaste si la nivel adult-adult.

Un alt studiu [29] a gasit o corelatie intre utilizarea prelungita a suzetei si comunicarea psiho-afectiva si inteligenta emotionala mai scazuta a baietilor de 6-7 ani, respectiv a tinerilor care mergeau deja la facultate.

„Dar suntem la biserica si face galagie!  Uite, ii deranjeaza pe toti”.

Raspunsul lui Isus la frustrarea ucenicilor care certau pe cei care au adus copiii in prezenta Lui nu a fost „Dati-le suzete” ci „Lasati copilasii sa vina la Mine si nu-i opriti caci Imparatia lui Dumnezeu este a unora ca ei.” Ev.dupa Luca 18.15-17.

Pe cale de consecinta logica, a limita nevoia de exprimare a unui bebelus are consecinte negative pe termen lung. Rezulta ca suzetele sunt utilizate mai degraba pentru convenienta parintilor („sa taca copilul, ca noi avem altceva de facut” desi sa cautam noapte de noapte suzeta scapata de bebelus si cazuta dupa pat, nu e deloc confortabil) decat pentru beneficiile aduse copilului. Sau, daca doriti, mai putem include asta la avantaje pentru parinti: genoflexiuni „suzetale” 🙂

Sursa foto : twitter.com

Exista totusi situatii speciale in care ar putea fi de inteles oferirea lor :

• un bebelus supus unei interventii medicale complicate in care nu poate fi linistit la san;
• bebelus prematur pentru a invata sa suga, desi suptul pe degetul parintelui este o alternativa valida, cu eficienta mai ridicata;
• bebelusul cu reflux gastro-esofagian, prin stimularea producerii de saliva desi nu s-a dovedit ca ar reduce frecventa episoadelor de reflux [31], suptul non-nutritiv la san e mai potrivit ( e doar mai dificil de realizat daca reflexul de ejectie a laptelui este puternic sau bebelusul e in greva suptului);
• scaderea riscului de SIDS, risc minimizat de fapt prin dormitul bebelusului aproape de mama, cu luarea tuturor masurilor de siguranta;
• gemeni/tripleti care plang in acelasi timp, caz in care oricum este bine ca mama sa beneficieze de ajutor deosebit din partea familiei, sa fie tinuti in brate, sa ajunga la san amandoi in acelasi timp sau prin rotatie; (de multe ori bebelusi gemeni/tripleti se si nasc prematur);
• bebelusul aflat intr-o situatie de viata si de moarte, e ascuns cu mama lui intr-o zona unde e razboi, linistit din plans cu suzeta pentru a nu fi depistat;
• bebelusul orfan;
• bebelusul abandonat de mama lui, aflat in institutii de ingrijire a copiilor parasiti.

In concluzie, un bebelus care o are pe mama lui alaturi, bebelus care nu are o afectiune medicala speciala si care nu se afla intr-o situatie care sa ii ameninte viata, nu are nevoie de suzeta.

O mama care nu stie ca are un bebelus pentru ca acesta este pus permanent pe „silent mode”, inseamna un bebelus care nu stie ca are o mama.

3. Cum putem elimina suzeta ?

In primul rand, este fundamental sa intelegem ca nu bebelusul a cerut in mod expres suzeta ci noi am introdus-o. Traim intr-o societate a atasamentului artificial. Construim tot felul de dispozitive care sa ne tina copii „in brate”, sa ii legene, sa le dea de mancare, sa ii aline. Ne inlocuim pe noi, ne substituim pe noi si afectiunea noastra vie si calda.

Le oferim suzeta ca sa se ataseze de ea atunci cand au nevoie de fapt de noi. Si bebelusul va suferi daca ramane brusc fara ea. Adica ne-am astepta sa nu sufere dupa ce s-a atasat emotional de ea ? Pana si noi adultii suferim daca ramanem fara obiectele care ne devin dragi.

Asadar, taiatul suzetei, punerea diverselor substante nocive sau cu gust neplacut, inlocuirea unei minciuni cu alte minciuni („a mancat-o catelul”, „a furat-o tiganul”) pot provoca traume in sufletul unui copil.

Ca atare, cea mai respectuoasa atitudine fata de bebelus este cea in care aplicam abordarea intarcarii blande. O atitudine respectuoasa pe care o cultivam si o modelam si in copilas pentru viata de adult. Ca aici : https://youtu.be/_xUH8SO1iqA 

Ati vazut ?

Asumarea responsabilitatii este o trasatura pretioasa de caracter si rara in zilele noastre. Este responsabilitatea noastra sa scoatem bland suzeta daca noi am oferit-o.

a. Cateva sugestii pentru bebelusul mic:

• eliminarea suzetei inainte de aparitia primelor semnale de atasament;
• cand ne vine sa oferim suzeta, oferim sanul;
• oferirea degetului nostru ca alternativa de supt pentru calmare ( cu igienizare in prealabil, desigur);
• orientarea atentiei inspre jucarii, natura;
• gasirea metodelor individualizate de calmare si linistire a bebelusului compatibile cu alaptarea (plimbat, leganat, sistem de purtat, etc);
• scadere graduala a frecventei folosirii de la zi la noapte, scoasa usor din gurita imediat cum a intrat in somnul profund.

b. Pentru copilul mic (1- 3 ani):

• parte din sugestiile de mai sus ( scadere graduala a utilizarii, metode alternative de calmare);
• oferirea suzetei cand plange dupa ea, cu sanul disponibil langa, pentru a face inlocuirea imediat dupa linistire;
• povestiri terapeutice;
• „copacul suzetelor” sau „copacul unde minciunile inceteaza” (renumit in Copenhaga);

Sursa foto: ajudaica.com/flickr.com

• daruirea suzetei unui copil orfan de catre copilul nostru cand acesta este pregatit sa renunte singur la ea;
• discutarea efectelor care pot aparea asupra cavitatii bucale, materiale medicale educative aratate si explicate copilului.

Dorim ca bebelusii nostri sa inceapa viata cu cea mai mare incredere in noi, dorim ca ei sa stie si sa simta cu toata fiinta lor ca suntem langa ei, ca ii intelegem si le indeplinim nevoile. Ca ii ascultam. Ca ii coplesim de dragoste in bratele noastre. Infinita dragoste. Ca ii tinem cuibariti la san, cat au nevoie. Ca ii crestem oameni atenti la nevoile altora. Ca ceea ce dorim sa ne faca noua oamenii, facem si noi la fel. Fara „minciunica”. 

Referinte bibliografice:

[1] Levin S A History of Medicine Dummies, 1971, 45: 237-40

http://journals.co.za/docserver/fulltext/m_samj/45/9/33816.pdf

[2] http://www.babybottle-museum.co.uk/articles-information/

[3]Magner LN. A history of medicine. 2nd ed. Boca Raton: Taylor & Francis Group; 2005

[4]Fildes VA. Breasts, bottles and babies: a history of infant feeding. Edinburgh: Edinburgh University Press; 1986

[5] The Metropolitan Museum of Art. [website]. Rattle, whistle and bells. http://www.metmuseum.org/toah/hd/roco/ hod_47.70.htm

[6] Victoria and Albert Museum of Childhood. [website]. Rattles. http://www.vam.ac.uk/moc/collections/childcare/rattle index.html.

[7] Norfolk Museums. [website]. The little oak bedroom. http://www.museums.norfolk.gov.uk/default.asp?Document=200.23.001.05.

[8] Colon AR, Colon PA. Nurturing children: a history of pediatrics. Westport: Greenwood Press; 1999.

[9] http://www.babybottle-museum.co.uk/murder-bottles/

[10]http://www.bubbawest.com/the-dummy-dilemma-a-fascinating-history-of-the-pacifier/

[11]http://pediatrics.aappublications.org/content/pediatrics/early/2013/05/06/peds.2012-3835.full.pdf

 [12]  Silva EL. Hábitos bucais deletérios. Rev Para Med. 20:47-50, 2006.

Sertório SC, Silva IA. As faces simbólica e utilitária da chupeta na visão das mães. Rev Saúde Pública. 39:156-62, 2005.

[13] Degan VV, Puppin-Rontani RM. Remoção de hábitos e terapia miofuncional: restabelecimento da deglutição e repouso lingual. Pro-Fono.17:375-82, 2005.

[14] Corrêa MS. Odontopediatria na Primeira Infância. São Paulo: Livraria Santos; 1998.

[15] Caglar E, Larsson E, Andersson EM, Hauge MS, Ogaard B, Bishara S, et al. Feeding, artificial sucking habits, and malocclusions in 3-year-old girls in different regions of the world. J Dent Child (Chic). 72:25-30, 2005.

[16] Yonezu T, Yakushiji M. Longitudinal study on influence of prolonged non-nutritive sucking habits on dental caries in Japanese children from 1.5 to 3 years of age. Bull Tokyo Dent Coll. 49:59-63, 2008.

[17] Vázquez-Nava F, Vázquez RE, Saldivar GA, Beltrán GF, Almeida AV, Vázquez RC. Allergic rhinitis, feeding and oral habits, toothbrushing and socioeconomic status. Effects on development of dental caries in primary dentition. Caries Res.42:141-7, 2008.

[18] Soares ME, Giugliani ER, Braun ML, Salgado AC, de Oliveira AP, de Aguiar PR. Uso de chupeta e sua relação com o desmame precoce em população de crianças nascidas em Hospital Amigo da Criança. J Pediatr (Rio J). 79:309-16., 2003.

[19] Howard CR, Howard FM, Lanphear B, deBlieck EA, Eberly S, Lawrence RA. The effects of early pacifier use on breastfeeding duration. Pediatrics. 1999;103:e33. [website]. http://pediatrics.aappublications.org/cgi/content/full/103/3/e33

[20] Binns CW, Scott JA. Using pacifiers: what are breastfeeding mothers doing? Breastfeed Rev.10:21-5, 2005.

    

[21] Adair SM. Pacifier use in children: a review of recent literature. Pediatr Dent.25:449-58, 2003.

[22] Santos CL, Menezes JV. Chupetas: quais e quando usar. Rev Dens. 15:101, 2007.

[23] Lima CB, Medeiros MI, Leal C, Valenca AM. Avaliacao de chupetas disponiveis no Mercado nacional segundo os requisitos da ABNT e ANVISA. Rev Odonto Cienc. 22:12-7, 2002.

[24] Corea-Téllez KS, Bustamante-Montes P, Garcia-Fábila M, Hernandéz-Valero, Vázquez-Moreno F. Estimated risks of water and saliva contamination by phthalate diffusion from plasticized polyvinyl chloride. J Environ Health. 71:34-9, 2008.

[25] Horii Y, Kannan K. Survey of organosilicone compounds, including cyclic and linear silaxanes, in personal-care and household products. Arch Environ Contam Toxicol. 55:701-10, 2005.

[26] Lubianca Neto JF, Hemb L, Silva DB. Systematic literature review of modifiable risk factors for recurrent acute otitis media in childhood. J Pediatr (Rio J). 82:87-96, 2006.

[27] Comina E, Marion K, Renaud FN, Dore J, Bergeron E, Freney J. Pacifiers: a microbial reservoir. Nurs Health Sci. 8:216-23, 2006.

[28] Magdalena Rychlowska, Pacifier Disrupt Adults’ Responses to Infants’ Emotions, Basic and Applied Social Psychology, vol 36, 2014.

http://www.tandfonline.com/doi/abs/10.1080/01973533.2014.915217#.U-jetoBdVd8

[29] http://archive.jsonline.com/news/health/pacifiers-may-stunt-boys-emotional-growth-uw-study-says-2a6t7ss-170123616.html/

http://news.wisc.edu/pacifiers-may-have-emotional-consequences-for-boys/

[30] S.D. CAstilho, M.A. Mendes Rocha, Pacifier habit : history and multidisciplinary view, Jornal de Pediatria, pp 480-489, 2009.

[31] Carroll AE, Garrison MM, Christakis DA. A systematic review of nonpharmacological and nonsurgical therapies for gastroesophageal reflux in infants. Arch Pediatr Adolesc Med. ;156:109-13, 2002.

[32] https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK63643/

[33] http://blog.minitab.com/blog/adventures-in-statistics-2/why-anecdotal-evidence-is-unreliable

Sursa foto cover: http://www.teaandbannock.com

 Autor:

Adina Branici

Consultant in lactatie IBCLC

http://www.adinabranici.ro