Cugetarea saptamanii – Bebelusii in secolul vitezei

Traim in secolul vitezei. Facem totul pe fuga, cat mai repede, ne grabim sa ajungem peste tot, sa nu ratam nimic, sa facem de toate, sa le stim pe toate. Si ne antrenam si copiii in cursa asta nebuna.

Pana la un an trebuie sa stie sa doarma singur, sa se linisteasca singur, sa mearga, sa manance singur, sa faca la olita, sa iti spuna cand face pisu, caca, sa nu vrea in brate, sa spuna 42,5 cuvinte, sa inteleaga tot ce spui, sa iti raspunda frumos cand il intrebi ceva, sa faca cu mana, sa zambeasca la bunica, sa stie doua limbi straine… De ce nu, sa se imbrace singur, sa faca patul dupa ce doarme, sa spele vasele, sa duca gunoiul…Doamne fereste sa planga daca il iau in brate necunoscuti sau sa se ascunda dupa mama cand vine cineva in vizita, atunci e „mamos”. Ar trebui sa dea noroc cu barbatii si sa pupe mana femeilor, oferindu-le politicos o tigara… Sa nu cumva sa sari vreo etapa sau sa intarzie vreo achizitie, ca e jale mare! Copilul vecinei fugea prin parc la 6 luni!! (in rotobil, bineinteles, doar merge asa bine cu el!), verisoara lui la 4 luni manaca de toate! Ce mofturi la mancare! Un pic de slanina cu ceapa nu strica la nicio varsta!

Nu e destul ca nu stim noi cum sa iesim din vartejul asta ametitor al vietii in secolul XXI, bagam si bietii bebelusi si copilasi la programe de crestere, sa bifeze etapele…. „like good little children”.

Opriti-va o clipa si uitati-va in liniste la bebelusul vostru care bolboroseste pe limba lui neinteleasa, care se taraste pe sub masa si se agata de mobila, care arunca mancarea pe jos cu chiote de placere sau si-o baga in san cu uimire muta. La copilasul care nu spune buna ziua bunicilor desi l-ati auzit foarte bine cum le spunea ursuletilor, care vrea in brate desi poate alerga o ora in continuu fara sa oboseasca, care face pipi pe parchet desi stie foarte bine la ce foloseste wc-ul…. Uitati-va bine, caci acest moment este unic, irepetabil si intr-o secunda se schimba totul… imediat va spune mama, va face primul pas, va deschide usa singur… Si inainte sa va dezmeticiti il veti auzi strigand: „Pa mama! Am plecat la scoala!”

Andreea B